Primăria Municipiului București a pus în dezbatere publică un program de restaurare al clădirilor monument istoric, program finanțat de la bugetul local, care întâmpină opinii diferite în cadrul dezbaterii publice de pe site-ul Primăriei. O parte a publicului e de acord cu programul, cealaltă parte se opune, și vorbește despre risipa banului public, mai ales că e vorba despre clădiri aflate în proprietate privată.
Alături de imobilele monument istoric, programul include și clădirile situate în ansambluri de arhitectură sau zone construite protejate.
Primăria are in vedere intervenția asupra imobilelor monumente istorice și asupra imobilelor aflate în ansambluri de arhitectură și zone construite protejate, indiferent de proprietar, in condițiile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor, indiferent cine ar fi proprietar.
Pot fi incluse că eligibile în PMR următoarele categorii de imobile de pe teritoriul Municipiului București care beneficiază de regimul juridic de protecție de monument istoric:
Sunt considerate neeligibile următoarele categorii de imobile:
Întrebarea firească a unor comentatori e de ce ar trebui Primăria să restaureze niște clădiri monument aflate în proprietate privată? De altfel, deși actul normativ prevee posibilitatea colaborării financiare a Primăriei cu proprietarul, cine ar fi nebun să finanțeze fie și parțial o lucrare pe careadministrația s-a angajat să o facă de la buget? Dacă, evident, imobilul cu pricina e selectat printre cele care vor fi restaurate.