Pe mine nu mă laudă nimeni…

Serios. Pe bune. Pe cuvânt. Ca să n-o zic p-aia cu să mor eu… Pe mine nu mă laudă nimeni. Nimeni, nimeni, nimerica! Niciodată! Să îmi spună şi mie cineva, ceva de genul: vai, ce frumos, ce bine, ce drăguţ, ce minunat, super…

Nuuuuuuu… La adresa mea, pentru mine, în ce mă priveşte, nu zice nimerica, nimic, nicio vorbuliţă, nicio apreciere, nicio laudă. Căci, pe el, pe soţul din dotare, îl laudă toată lumea. El primeşte lauri. E felicitat. Aplaudat. Chemat la bis. Merită, nu zic nu. Dar, mie, nimic, niciun cuvinţel? Zău… Nu mă laudă nimeni.

Uite, zic, ca să nu mai sporovăiesc aiurea, să facem exemplificare pe text. Adesea, vin la noi oameni dragi şi facem în curte, la ţară, grătar. Nu că ne apucăm de construit magaoaia, că e construită, dar punem acolo una, alta. Ca oamenii…

Recunosc, nu fac eu operaţiunea, ci bărbatul. Eu nu ştiu nici să aprind focul. Însă, e muncă de echipă. Adică, vine treaba asta, după cum urmează: el aduce lemne şi cărbuni, pregăteşte grătarul, face foc, îl întreţine. Iar eu: fuga după carne, peşte, mici, cârnaţi – ce avem acolo… – după sare şi condimente. De tot felul. Pe unele le uit şi mă mai duc o dată.

Aduc furculiţele şi cleştii de întors carnea. Plus platourile de aşezat pe ele ce e pe grătar. Şterg masa, scaunele şi băncile din chioşc. Mă duc după faţă de masă, farfurii, tacâmuri, şerveţele. Vai, am uitat paharele. Mai fac un drum până în casă, la bucătărie, după ele.

Mătur cele o sută de alei din curte – naiba să le ia – ca să nu spună musafirii că la noi e ograda nemăturată. Bag la rece sticlele cu băutură, alcoolică şi nu numai. Intru în beci să scot nişte gogoşari sau castraveţi, pentru friptură. Îmi dau seama că ar merge un mujdei de usturoi şi mă apuc să fac.

Da, dar poate unii vor muştar. Fugi la bucătărie, după el. Ah, am uitat pâinea… Du-te, fată, după ea. Trandafiri. Să rup şi să pun în vază, pe masă, nişte trandafiri. Mă-nţep, mă zgârii, dar, ce mai, arta cere sacrificii. Şi bărbatul zice că ar fi minunat să pună pe grătar nişte roşii, ceva dovlecel, niscaiva ardei, vreo ceapă…

Mă duc, deci, în grădină, după astea. Şi după frigărui, că e nevoie de ele. Apoi, aduc sucurile şi vinul. O cafea. Să fac şi o cafea. Unde am pus tava aia mare, că suntem mulţi? Nişte rogodele. Să aduc nişte rogodele. Farfurii, linguriţe… Aşa… Boluri.

Da, să pun şi câte o îngheţată. Am uitat apa. Inclusiv aia minerală, pentru şpriţ. Mare lucru. Încă un drum până la bucătărie. Care nu e uşă în uşă cu chioşcul. Dar, mersul pe jos, face piciorul frumos. Sare. Să mai aduc sare, că unii mănâncă foarte sărat. Şi alt suc, mai rece, că ăsta de pe masă e, deja, fiert.

Of, la afurisita aia de bere nici nu m-am mai gândit. În pas ale, după ea. Păi, cum, grătar cu mici şi carne, fără bere? Se-nvârte micul, de supărare, în farfurie. Ca titirezul face. A, nişte gheaţă s-aduc! Cum de nu m-am gândit… Plânge masa, musai să mai aduc nişte vin. Bună cafeaua. Mai fierb o oală.

Şi lumea de la masă, către soţ: „vai, ce bună e carnea! Perfectă! Nu tare, nu aţoasă, nu în sânge. Micii de excepţie. Cârnaţii fără cuvinte. Mai rar aşa frigărui. Faci un grătar super. Sosul e minunat. Eu mai vreau, mai iau. Minunat.”

Deci, cum am zis, e lăudat artistul. Ăla, adică aia, adică eu, de la munca de jos, nimic! Nicio vorbă! Nicio laudă. Nicio apreciere. Nimeni nu zice nimic. Şi, într-un final, lumea pleacă. Mulţumită. Fericită. S-a simţit bine.

A fost o după amiază reuşită. Artistul se retrage, în glorie, în răcoarea casei, că e obosit. Iar eu… Eu să strâng masa, să spăl o tonă de vase – farfurii, furculiţe, cuţite, boluri, linguriţe, ceşti, pahare – să bag faţa de masă la spălat, să adun hârtii şi şerveţele, să mătur, să duc toate cele la locul lor şi CÂTE ŞI MAI CÂTE!

Că am spus povestea pe scurt. Dar, pe cuvânt, pe mine nu, nu mă laudă nimeni! Nimerica! Ce bis, ce lauri, ce aprecieri… Nimic! Şi, data viitoare, uite, să vedeţi voi dacă mai fac ceva. Atunci, poate se observă şi munca ăluia de jos. Sunt supărată, că nu mă laudă şi pe mine cineva. Lasă… Nu sunaţi şi nu bateţi în uşă, că ies io, din când în când…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Cele mai citite articole

Un autocar cu 44 de pasageri a luat foc pe A1,...

Un autocar în care se aflau 44 de pasageri a luat foc marți dimineață, pe autostrada A1, între Sebeș și Sibiu. Călătorii au reușit...
Austria este una dintre țările care se opune ca România să adere la spațiul Schngen SURSA FOTO: https://www.schengenvisainfo.com/

Ce a cerut Austria ca România să intre în Spațiul Schengen

Refuzul categoric al Austriei de a intra România în Spațiul Schengen ascunde o mulțime de interese economice și financiare uriașe. Potrivit informațiilor noastre provenite din...