Petrotel Lukoil, în pragul ireversibilului: instalațiile se degradează, specialiștii au plecat, iar repornirea devine tot mai dificilă

Intrarea în insolvență a rafinăriei Petrotel Lukoil de la Ploiești complică și mai mult perspectiva reluării activității, în condițiile în care compania are datorii de peste 936 de milioane de lei către creditori și de aproximativ 1,18 miliarde de lei către acționarul majoritar, Litasco. Consultantul în piața industriei petroliere, Dan Cotoranu, avertizează că, după aproape un an de la oprirea rafinăriei, principala problemă nu mai este doar situația juridică sau financiară a companiei, ci și capacitatea efectivă de a reporni instalațiile și de a reconstrui echipa de specialiști.

„Este foarte greu de anticipat care va fi situația rafinăriei”

Pentru cei care lucrează în industria petrolieră de la Ploiești, efectele opririi Petrotel Lukoil se resimt deja nu doar prin pierderile directe, ci și prin dispariția unor proiecte și lucrări asociate activității rafinăriei.

„Este greu de anticipat care va fi situația rafinăriei. Impactul deciziei de a intra în insolvență ne afectează pe noi toți cei care am fost și am participat la multe proiecte în această rafinărie. Bineînțeles, atât noi, cât și colegii noștri de activitate, avem niște pierderi anticipate și create de această oprire. Mai mult de atât, ne afectează și ca potențiale alte lucrări”, explică Dan Cotoranu.

Consultantul se referă în special la lucrările de mentenanță și la proiectele de investiții care se derulau în mod normal într-o rafinărie de dimensiunea Petrotel.

Business

Au reparat o rafinărie care nu a mai pornit niciodată. Furnizorii au de recuperat 936 de milioane de lei

Energie

Petrotel-Lukoil: anatomia unei insolvențe declanșate de o datorie de un milion de lei la o companie cu afaceri de 3,85 miliarde

„Vorbim aici despre lucrări de mentenanță, vorbim despre lucrări de CAPEX, care înseamnă atât revizii capitale, cât și investiții necesare într-o rafinărie pentru a se dezvolta în continuare, pentru a mări capacități sau pentru a se alinia la produsele pe care le putem cere pe piață”, spune acesta.

Plecarea personalului specializat, o problemă pentru o eventuală repornire

Una dintre cele mai mari dificultăți pentru Petrotel, în eventualitatea unei reluări a producției, ar putea fi lipsa personalului calificat. Potrivit lui Dan Cotoranu, o parte importantă dintre angajații rafinăriei au plecat către alte companii, inclusiv oameni cu roluri strategice.

„Din informațiile pe care le avem noi, o mare parte din personalul Lukoil a migrat către alte companii, foarte mult personal strategic, ceea ce ar însemna că, în cazul în care se va decide la un moment dat să se pornească, cred că nu va fi simplu să pornească această rafinărie datorită lipsei de personal, personalul fiind acum la un nivel redus”, afirmă consultantul.

Problema este cu atât mai complicată cu cât o repornire după o perioadă lungă de oprire presupune existența unor echipe care cunosc instalațiile și pot gestiona procedurile tehnice complexe necesare readucerii rafinăriei în funcțiune.

Instalațiile se degradează după aproape un an de oprire

O altă vulnerabilitate este starea infrastructurii. Petrotel este oprită din octombrie anul trecut, iar trecerea timpului fără activitate de producție poate crea probleme suplimentare pentru instalațiile industriale.

„În ceea ce privește infrastructura, avem o rafinărie, niște instalații care stau atâta timp. Vorbim de o oprire care este din octombrie anul trecut, deci foarte aproape de un an de zile. Asta înseamnă că aceste instalații se degradează în fiecare zi”, avertizează Dan Cotoranu.

Chiar dacă o rafinărie este oprită, instalațiile nu pot fi pur și simplu abandonate. Ele au nevoie de operațiuni de conservare și mentenanță pentru a putea fi menținute într-o stare care să permită, în principiu, o eventuală repornire.

„Este foarte greu pentru Lukoil. Acolo se asigură mentenanța acestor instalații chiar și oprite. Am înțeles că s-au sistat contractele de mentenanță cu companiile”, mai spune consultantul.

Insolvența schimbă radical perspectiva repornirii

Petrotel Lukoil are în prezent datorii curente de peste 936 de milioane de lei, potrivit documentelor analizate în procedura de insolvență. În plus, Litasco, acționarul majoritar, reclamă o creanță de 225,5 milioane de euro, echivalentul a aproximativ 1,18 miliarde de lei, reprezentând bani împrumutați pentru activitatea companiei din România.

Tribunalul Prahova a admis cererea de intrare în insolvență a Petrotel Lukoil. Data-limită pentru înregistrarea cererilor creditorilor este 9 septembrie 2026, iar tabelul preliminar al creanțelor trebuie întocmit până la 29 septembrie. Tabelul definitiv este prevăzut pentru 23 octombrie, în timp ce adunarea creditorilor a fost stabilită pentru 3 octombrie.

În același timp, administratorul judiciar trebuie să analizeze cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență și, dacă este cazul, să indice persoanele cărora le-ar putea fi imputată această situație.

Pentru industria locală, însă, problema depășește cadrul procedurii judiciare.

„Procesul de revenire în stare de funcționare se îndepărtează foarte mult de noi”

Întrebat dacă există riscul ca rafinăria să fie închisă definitiv, Dan Cotoranu spune că intrarea în insolvență face ca perspectiva reluării activității să fie tot mai îndepărtată.

„În contextul în care această rafinărie a intrat în procedură de insolvență, cu siguranță știți foarte bine care sunt căile legale. Procesul de revenire în stare de funcționare se îndepărtează foarte mult de noi”, afirmă consultantul.

În ceea ce privește o eventuală intervenție a statului român pentru preluarea rafinăriei, Cotoranu spune că nu dispune de informații suficiente pentru a evalua situația și că decizia ține în mare măsură de zona politică.

„Nu știu să vă spun. Asta este o chestiune politică, nu avem acces la nivelul informației, dar nu pare să fie vreo intervenție solidă din partea statului în ceea ce privește rafinăria”, afirmă el.

Astfel, după aproape un an de la oprirea producției, Petrotel Lukoil se află în fața unei combinații de probleme financiare, juridice și operaționale. Iar dacă insolvența ar trebui să ofere companiei protecția și timpul necesar pentru o eventuală relansare, realitatea din teren complică acest scenariu: personalul specializat s-a redus, contractele de mentenanță au fost afectate, iar instalațiile continuă să fie neutilizate.