Riposta Americii! Milițiile houthi din Yemen, atacate de pe mare și din aer

Războiul împotriva milițiilor houthi din Yemen face face parte dintr-o luptă în derulare pentru controlul mărilor și oceanelor.

După decenii de liniște pe apele lumii, se formează o furtună globală, iar rebelii houthi au lansat în Marea Roșie zeci de atacuri cu drone și rachete asupra navelor, reducând activitatea containerelor în canalul Suez cu 90%. La 12 ianuarie, Statele Unite și Marea Britanie au răspuns cu peste 60 de atacuri maritime și aeriene împotriva țintelor Houthi în Yemen, într-o încercare de a restabili trecerea deschisă, extinzând astfel conflictul din Orientul Mijlociu. Președintele Joe Biden a amenințat cu acțiuni militare suplimentare și a declarat că America nu va permite „actorilor ostili să pună în pericol libertatea de navigație în una dintre cele mai critice rute comerciale ale lumii”, scrie The Economist.

Escaladarea în Marea Roșie este reflectată de haosul maritim în alte părți ale lumii. Marea Neagră este plină de mine și nave de război avariate; anul acesta, Ucraina speră să înlăture flota navală rusă din Crimeea, baza sa din vremea Ecaterinei cea Mare. Mările Baltice și de Nord se confruntă cu o „război în umbră” al sabotajelor de conducte și cabluri. În Asia, se observă cea mai mare acumulare de putere navală de la al Doilea Război Mondial, pe măsură ce China încearcă să constrângă Taiwanul să se unească, iar America caută să descurajeze o invazie chineză. După alegerile din Taiwan de la 13 ianuarie, tensiunile ar putea crește.

Aceste evenimente nu sunt întâmplătoare, ci semne ale unei schimbări profunde ce are loc pe oceanele planetei. Economia mondială rămâne globalizată. Aproximativ 80% din comerțul pe volum și 50% din valoare călătoresc pe o flotă de 105.000 de nave de containere, petroliere și nave de marfă care străbat oceanele zi și noapte, luate în mod obișnuit de oamenii a căror existență depinde de ele. Cu toate acestea, rivalitățile dintre superputeri și decăderea regulilor și normelor globale înseamnă că tensiunile geopolitice se adâncesc. Consecința inevitabilă și subestimată este că oceanele devin o zonă contestată pentru prima dată de la Războiul Rece.

06:17 • ECONOMIE

România devine poarta economică a Europei! ”De vină” sunt pirații

Căutarea oportunității și a ordinii pe mare are o istorie lungă. În secolul al XVII-lea, Grotius, un jurist olandez, a stabilit principiul libertății de navigație, iar în secolul al XIX-lea, Marea Britanie l-a impus prin intermediul Marinei Regale și a unei rețele de porturi și forturi. Oceanele deschise au fost consacrate în ordinea post-1945 și, începând cu anii 1990, lumea maritimă a reflectat ascensiunea globalizării și a puterii americane. Acest lucru a accentuat hiper-eficiența și concentrarea extremă. Astăzi, 62% din containere sunt transportate de cinci companii asiatice și europene, 93% din nave sunt construite de China, Japonia și Coreea de Sud, iar 86% sunt casate în Bangladesh, India sau Pakistan. Rolul specializat al Marinei SUA a fost acela de a furniza aproape monopol securitatea, utilizând peste 280 de nave de război și 340.000 de marinari.

Acest sistem vast și complex se confruntă cu două provocări. Una este geopolitica plină de tensiuni. Creșterea navală a Chinei înseamnă că primatul Marinei SUA în Pacific este contestat pentru prima dată din 1945. Apar mai mulți actori nesupuși. Houthi, susținuți de sponsorul lor Iran, s-au dovedit rezistenți la atacurile din partea Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, sugerând că nu vor fi ușor supuși loviturilor americane și britanice. Pe lângă Houthi, dictatorul Etiopiei, fără acces la mare, închiriază o bază navală în Somaliland, vecină cu Marea Roșie. Legea mării este în declin. China ignoră hotărârile tribunalelor la care se opune. Și utilizarea sancțiunilor de către Vest a declanșat un boom al contrabandei: 10% dintre toate petrolierele fac parte dintr-o „flotă întunecată” anarhică care operează în afara legilor și finanțelor mainstream – de două ori mai mult decât acum 18 luni.

Vânturile geopolitice sunt întărite de tulburările tehnologice și climatice. China a investit în rachete anti-navă, împingând navele Marinei SUA mai departe de coastă. Proliferarea armelor înseamnă că milițiile precum Houthi au acum rachete de croazieră, o capacitate pe care, până nu demult, o aveau doar statele. Economia cunoașterii – și dominația Wall Street și Silicon Valley – depind de peste 600 de cabluri de date subacvatice vulnerabile la sabotaj. Schimbările climatice modifică geografia. Canalul Panama nu are apă ; rutele comerciale se extind în Arctica pe măsură ce se topește, iar explozia de energie verde catalizează o goană pentru exploatarea adâncimilor mării.

Prin urmare, haosul se prefigurează pe mările lumii. Un cost va fi reprezentat de perturbările tranzitorii ale comerțului. Comerțul maritim valorează aproximativ 16% din PIB-ul mondial. Sistemul de transport maritim este adaptabil, dar doar până la un punct. Șocurile unice pot fi adesea absorbite. Atacurile Houthi au cauzat până acum o creștere a tarifelor de asigurare și a tarifelor de transport, dar nu au dus încă la creșteri de prețuri mai ample, deoarece piețele containerelor și ale energiei au capacitate excedentară. Dar asta s-ar putea schimba ușor. Prețurile petrolului au crescut odată cu vestea atacurilor americane și britanice, iar dacă perturbarea se extinde în Strâmtoarea Ormuz, prin care curge o mare parte a petrolului și gazului lumii, sau dacă Iranul se implică direct, acestea ar putea crește mult mai mult.

Și atunci când piețele sunt tensionate sau există șocuri sincrone, penalizarea poate fi mare. Criza de transporturi maritime post-blocare din 2021 și perturbările în comerțul cu grâu din Marea Neagră din 2022 au cauzat inflație la nivel mondial. Deși transportul maritim reprezintă o pondere redusă în prețul final al majorității produselor, imprevizibilitatea pe mare ar determina firmele să-și restrângă lanțurile de aprovizionare, ceea ce ar adăuga costuri.

Conflictele la scară largă pe mare ar putea fi devastatoare. Confruntările maritime au calități distincte, deoarece dificultatea de a întări rapid flotele face ca escaladarea să fie mai puțin probabilă decât pe uscat. Totuși, este ușor să identificăm locurile unde conflictul ar putea izbucni. Atacuri ale Iranului sau Rusiei asupra conductelor, rutelor de gaz natural lichefiat sau a cablurilor de date ar putea fi paralizante. Disputele privind insulele strategice ar putea declanșa confruntări în Marea Chinei de Sud și Oceanul Indian. Și embargourile asupra economiilor mai sofisticate decât cele ale Rusiei sau Iranului ar putea provoca daune imense. O simulare realizată de Bloomberg arată că o blocadă a Taiwanului și contramăsurile occidentale ar putea reduce PIB-ul mondial cu 5%.

Toate acestea arată necesitatea de a descuraja actorii rebeli și statele ostile. Cu toate acestea, nu există o cale ușoară de întoarcere la apele liniștite ale anilor 1990. Apelurile pentru menținerea legilor universale sunt puțin probabile să reușească. China, dependentă de comerț, are mult de pierdut, dar dorește să submineze sancțiunile occidentale și să-și urmărească pretențiile ilegale în Marea Chinei de Sud. Nu ajută faptul că America nu a ratificat principala convenție globală privind dreptul mării. Și Occidentul nu-și poate restabili rapid dominația navală după subinvestiții cronice. Cu o capacitate de doar 5% din capacitatea globală a șantierelor navale, va dura decenii să-și reconstruiască flotele.

Liniște apăsătoare

Este nevoie de o altă abordare. Țările occidentale trebuie să se concentreze asupra menținerii avantajului lor tehnologic, în submarin și nave autonome, de exemplu. Cooperarea guvernamentală și a sectorului privat în monitorizarea infrastructurii maritime vulnerabile, cum ar fi conductele, este crucială, la fel ca backup-urile pe mare și satelitare pentru cablurile de date.

Și alianțele trebuie să fie extinse pentru a pune la dispoziție mai multe resurse pentru poliția maritimă. America își reconstruiește acordurile navale asiatice, iar răspunsul emergent la Houthi în Marea Roșie ar putea oferi în cele din urmă un model. În timp ce America și Marea Britanie au lansat ultimele atacuri asupra Houthi, alte patru țări au furnizat sprijin militar, iar un număr mult mai mare de marine, inclusiv cele ale statelor asiatice, sunt active acum în Marea Roșie. Datorită intereselor, menținerea unui ordin maritim este cel mai mic numitor comun al cooperării internaționale. Este ceva la care ar trebui să subscrie chiar și izolaționiștii. Fără asta, economia mondială ar fi naufragiat.