REPORTAJ/ Spiritul zeiţei Nemesis, într-un magazin din Satu Mare; locul unde binele se face în linişte

Un magazin alimentar din municipiul Satu Mare, care nu întâmplător poartă numele zeiţei Nemesis, a devenit un loc unde oamenii donează, în anonimat, câte o pâine sau un corn, iar vânzătoarele au grijă ca acestea să ajungă la persoane care chiar au nevoie, scrie Agerpres.

Sistemul funcţionează de circa cinci ani într-o discreţie totală, în sensul că ştiu doar cei care trec pragul magazinului şi nimeni nu doreşte, de bunăvoie, să iasă în public să povestească despre acest lucru. Totul se rezumă la câteva vorbe: „Binele se face în linişte”.

Pentru unii oameni, o pâine sau un corn nu înseamnă mare lucru, dar pentru unii copii care merg dimineaţa cu burta goală la şcoală un corn poate însemna mult. Din dorinţa de a-i sprijini pe cei săraci, proprietarii unui magazin de cartier din Satu Mare au luat o decizie inspirată de la o cafenea din Italia.

Au montat o tablă pe un perete pe care au scris „Avem pâine în aşteptare pentru cei săraci”, după care este trecut numărul produselor disponibile. Adică persoanele care merg la cumpărături pot să plătească o pâine, o cafea, un corn sau o apă celor nevoiaşi, iar vânzătoarele din magazin le dau gratuit mai departe persoanelor pe care le văd mai amărâte. Totul a început în urmă cu cinci ani, discret, şi continuă şi astăzi.

„Binele se face în linişte”, spun atât proprietara magazinului cât şi vânzătoarea. Ele nu vor să acorde interviuri, dar fiind femei bune la suflet, înţelegătoare, răspund la câteva întrebări, fără însă să se lase fotografiate. Pur şi simplu se emoţionează când cineva deschide subiectul şi le apar lacrimi în ochi.

„Avem oamenii noştri care în mod curent vin, îşi mai plătesc o factură, mai plătesc o pâine, o cafea, mai ales dacă văd că sunt şi oameni necăjiţi în magazin. Sunt şi persoane care nu au mai fost la noi, intră, văd tabla şi donează un corn, cred că ştiu ce înseamnă. Dar aceştia nu sunt prea mulţi. Dăm aproape în fiecare zi câte ceva. Avem o bătrânică din cartier care are şi probleme de sănătate, ea nu cere, dar îi oferim pentru că ştim prin ce trece. Sunt copii care se duc la şcoală şi intră dimineaţa pe aici să vadă dacă avem ceva. Apoi, dacă nu avem, le mai dăm un corn de la noi. Când vin de la şcoală se uită pe tablă şi văd ce este. Este, de exemplu, o bătrânică din cartier care doar îşi plăteşte factura. Nu îşi cumpără nimic altceva şi ştie că întotdeauna îi dăm o pâine. De Crăciun ne-a adus ceva macrameu împletit în semn de recunoştinţă sau ne mai aduce ghiocei. Dar vine întotdeauna. Îi văd lacrimile în ochi când primeşte pâine. Ce bucurie mai mare vrei?”, spune Mariana Racolţa, proprietara magazinului.

Sunt însă şi zile când tabla e goală, iar din cauza crizei din ultima perioadă, parcă a scăzut numărul donatorilor. „Am zis să nu lăsăm tabla goală şi mai punem şi de la noi. În ultima perioadă se donează mai puţin, probabil e mai greu pentru toată lumea”, adaugă femeia.

„E o treabă frumoasă, dar nu îmi place să vorbesc despre chestiile astea, mă emoţionez. Nu facem nu ştiu ce lucru”, afirmă doamna Mariana, în ochii înlăcrimaţi. Îi vin în minte câţiva băieţi care par că se droghează, dar de care i se face milă.

„În ultima vreme au apărut băieţi care se droghează şi nu au bani să îşi cumpere o eugenie. Nu îi condamn că fac treaba asta, poate că nu îşi doresc ei, dar au ajuns în situaţia asta cine ştie din ce motive, şi atunci le mai oferim şi lor câte un corn, că văd că le e foame şi mi-e milă să-i las”, a mărturisit femeia.

De ce face doamna Mariana toate aceste lucruri? După cum chiar ea răspunde: e greu de explicat.

„Poate că m-a ajutat şi faptul că de 12 ani cântăm în corul bisericesc şi atunci gândeşti altfel, şi eu şi soţul meu. Nu te interesează aşa de mult să câştigi, să faci averi, ci să fim aşa, mai aproape de ce e nevoie. Atâta pot face. Întotdeauna mi-am dorit să fac voluntariat, dar nu am timp, şi atunci am zis că şi asta e ceva pentru sufletul meu. Situaţia noastră din copilărie e ca a oricăruia altuia, pe vremea lui Ceauşescu, nu era aşa diferenţă între bogaţi şi săraci. Mi-e milă să văd că cineva nu are. E greu de explicat”, a mai spus femeia.

Printre cei care cumpără pâine, cornuri şi biscuiţi pentru copii, în mod frecvent, este preotul militar Cristian Silaghi, de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi. Nici el n-a prea vrut să acorde un interviu pe această temă, dar până la urmă s-a lăsat convins.

„Patronii magazinului au decis să facă o faptă bună. Suntem într-o zonă aproape de un loc unde locuiesc familii defavorizate şi de foarte multe ori dimineaţa doamnele de la magazine le dau copiilor câte un corn. Toţi cei care doresc, vin la magazin, plătesc o pâine în aşteptare, iar doamnele se preocupă să dea celor în nevoie câte ceva de mâncare. Mi se pare un gest absolut firesc, stă în natura mea. Dincolo de pregătirea mea profesională, sau de statutul meu, este un gest care ţine de umanitatea noastră. Am vrut să rămân anonim, dar mă gândesc că ar fi o răsplată pentru oamenii din magazin şi poate cei care îşi fac cumpărăturile de rigoare mai pun acolo câte o pâine pentru cei săraci”, a explicat Cristian Silaghi.

Când achită produse în aşteptare, părintele ţine să umple rândul de pe tablă.

„Părintele şi fratele dânsului întotdeauna vin la noi şi donează. Dânsul spune să scriem până în capăt, dar nu vrem să profităm de bunăvoinţa lui şi atunci le mai lărgim aşa… şi spune: scrieţi-le mai strâmt să încapă mai multe. E un om deosebit pentru noi”, povesteşte amuzată doamna Mariana.

O parte a beneficiarilor sunt vechii locuitori de sub stadionul Someşul, oameni foarte săraci, cu mulţi copii, care au fost mutaţi în locuinţe sociale.

Ideea de a plăti un produs pentru un sărac a început dintr-o cafenea din Italia în care a intrat un client şi a cerut două cafele dar a băut numai una. Când cineva l-a întrebat pe barman ce înseamnă asta, ar fi spus: dacă vrei să faci un bine cuiva poţi să plăteşti la noi o cafea şi când vine unul mai amărât, mai necăjit, o să-i facem o bucurie oferindu-i cafeaua pe care tu ai plătit-o. Apoi au luat şi alţii exemplul acesta. „Mi-a plăcut povestioara aceasta şi am implementat-o şi la noi, dar am implementat-o după nevoile noastre, specificul nostru. Se bucură omul şi la cafea, dar avem pensionari care se bucură aşa de tare când primesc o pâine…”, a mai spus proprietara magazinului.

Aşadar, magazinul se numeşte Nemesis, după zeiţa care nu doar se răzbuna şi îi pedepsea pe muritori pentru crime, ci supraveghea ordinea şi echilibrul din univers, cântărea faptele bune şi faptele rele ale oamenilor, fericirea şi nenorocirea lor, călăuzind soarta muritorilor. 

Mai multe articole...

Cele mai citite articole