ReturoSGR: Un eșec monumental care împovărează românii și producătorii locali

În România, Sistemul Garantie-Returnare (SGR), cunoscut sub numele de ReturoSGR, a fost lansat cu mari speranțe și promisiuni, dar a devenit rapid o povară pentru consumatori și producătorii locali. Cu o rată de returnare sub 1%, sistemul a fost marcat de probleme majore încă din primele luni de funcționare, costând părți implicate sume semnificative și generând frustrări masive în întreaga industrie.

La începutul lui februarie, datele de colectare arată că sistemul se află într-o stare de dezastru. Ambalajele de plastic au avut cea mai mare rată de returnare, cu doar 1,53%, în timp ce ambalajele de metal și sticlă au înregistrat rate de sub 1%, 0,94% și, respectiv, 0,36%. Un exemplu concret al acestui eșec este Tulcea, unde doar 66 de sticle au fost returnate în cadrul SGR.

Cu toate acestea, problemele nu se limitează doar la cifrele de colectare. RetuRO, societatea care gestionează sistemul, este acuzată că urmărește obținerea de profit, în loc să funcționeze ca o organizație nonprofit, așa cum ar fi trebuit conform standardelor Comunității Europene. Mai mult, infrastructura de colectare este subdezvoltată, cu doar două centre operaționale din cele 17 promise inițial.

Exclusiv

08:00 • OPINII

ReturoSGR sau cum ne-au tras o țeapă pe banii noștri!

Exclusiv

22:04 • Dezvăluiri

ReturoSGR, o afacere pe banii românilor! Românii investesc, dar nu-și mai pot recupera investiția!

Aceste deficiențe pun o presiune imensă pe producători și comercianți, care trebuie să suporte costuri suplimentare pentru aparatele de colectare, refacerea etichetelor și plata garanțiilor. De exemplu, Romaqua Group, cel mai mare producător român de băuturi, a plătit 9 milioane de lei în garanții doar pentru luna ianuarie. Mai mult, schimbarea etichetelor pentru includerea siglei SGR a costat compania 200.000 de euro.

Impactul negativ se resimte și la nivelul consumatorilor, în special în mediul rural, unde magazinele mici sunt obligate să plătească garanții din propriile lor fonduri. Aceste costuri, care nu sunt întotdeauna rambursate integral, îi determină pe comercianți să ceară facilități la plată de la distribuitori sau să reducă oferta de produse.

În timp ce producătorii se confruntă cu probleme legate de stocuri și termene de garanție, consumatorii sunt blocați într-un sistem ineficient și costisitor. Cu toate acestea, soluțiile par să întârzie, iar dialogul între părțile implicate este aproape inexistent. Cu procese deja deschise în instanță și amenințări cu altele, se conturează un peisaj de litigii și frustrări care amenință să aprofundeze criza SGR.

În concluzie, ReturoSGR este departe de a fi soluția eficientă și sustenabilă pe care România o aștepta. În lipsa unor reforme majore și a unui dialog constructiv între toți actorii implicați, sistemul riscă să devină o povară insuportabilă pentru economia și societatea românească.