RockNRoll și politică

Politica și muzica merg mână în mână. Au existat și continuă să existe mai multe grupuri proeminente care și-au promovat consecvent crezurile politice. Iată câteva formații remarcabile care nu au nicio problemă în a-și face auzite vocile politice. Preluăm de la YardBarker.com un plonjon curajos în rockNroll și politică.

The Clash

Socialismul a fost diapazonul muzicii formației The Clash. Abordarea lor de stânga s-a potrivit bine cu grupurile și mișcările anti-naziste și de eliberare. Banda avea chiar un album numit „Sandinista!” La conducerea cauzei Clash era Joe Strummer, un socialist care înțelegea că muzica îi oferea un canal pentru convingerile sale într-un mod care ar deranja establishmentul – așa cum ar trebui să facă un adevărat militant punk.

Crosby, Stills, Nash & Young

Împreună, au lansat „Ohio„, una dintre marile piese de protest din toate timpurile. Un atac dur la adresa președintelui de atunci, Richard Nixon, și a împușcăturilor de studenți de la Universitatea Kent State. Albumul „Déjà Vu” din anii ’70 a inclus hitul „Teach Your Children”, o melodie despre efectele războiului asupra copiilor. Fiecare dintre membrii lor, în special Neil Young, au folosit întotdeauna muzica pentru a-și face auzite mesajele politice.

Dropkick Murphys

Acești rokeri punk celtic din Boston sunt dedicați oamenilor, susținând și celebrând sindicatele muncitorești („The Worker’s Song”) și promovând veterani („Heroes from Our Past”). Deși trupa a avut probleme cu politicienii republicani, în special fostul guvernator al Wisconsin-ului, Scott Walker, membrii săi s-au afirmat și confirmat ca o combinație de democrați și independenți.

Green Day

Adevărul este că Green Day au sosit relativ târziu la petrecerea politică. Pe măsură ce popularitatea trupei a crescut, au trebuit întotdeauna să-și apere credibilitatea împotriva celor care îi numeau impostori pop-punk. Cu toate acestea, grupul a început să arate maturitate pe albume precum „Nimrod” (1997) și „Warning” (2000). Apoi, bijuteria conceptuală „American Idiot” din 2004 a unit interesele politice ale Green Day cu muzica. Albumul susține clasa muncitoare și de mijloc, lovind în același timp marii producători și guvernul.

Jefferson Airplane

Una dintre cele mai celebrate trupe ale scenei muzicale din San Francisco din anii ’60. Sunetul lor rock acid/psihedelic a fost în pas cu problemele sociale tipice ale anilor ’60 (anti-guvernare, anti-război și pace și iubire). Cea mai politizată piesă a lor, poate, a fost „Volunteers” din 1969, un atac la adresa guvernului SUA și a războiului din Vietnam.

Megadeth

Frontmanul Dave Mustaine a fost întotdeauna puțin morocănos. Mustaine este un tip inteligent și foarte avizat (se pare că a susținut conspirația privind certificatul de naștere al lui Barack Obama), în special în ceea ce privește politica. „Peace Sells” oferă o privire întunecată asupra lumii la mijlocul anilor ’80, în timp ce succesul comercial „Symphony of Destruction” abordează anarhia în perioada electorală.

Midnight Oil

A durat ceva timp până când rockerii alternativi australieni au avut succes în mainstream, dar au reușit să se facă remarcați cu „Diesel and Dust” din 1987. Plin de sprijin pentru cauzele de stânga, conștientizarea mediului și susținerea poporului indigen din Australia („Beds Are Burning”), albumul a permis Midnight Oil să devină relevanți pe scena muzicală internațională.

N.W.A

Poate că există controverse în jurul versurilor lui N.W.A., dar actul muzical influent de gangsta-rap a fost brutal de sincer. Ice Cube, Dr. Dre, Eazy-E și restul trupei cunoșteau o singură modalitate de a-și exprima gândurile cu privire la rasismul sistemic, brutalitatea poliției, sărăcie și opresiune. Poate de aceea moștenirea trupei persistă și inspiră voci noi.

Pearl Jam

Una dintre cele mai mari trupe live din toate timpurile, Pearl Jam nu a ezitat niciodată să folosească scenă ca pe un amvon. În special solistul Eddie Vedder. A existat întotdeauna un element punk în muzica trupei, de aceea tonul său indirect împotriva establishmentului. Grupul s-a opus Ticketmaster, lui George W. Bush („Bu$hleaguer”, „World Wide Suicide”) și a abordat probleme precum sinuciderea și violența armată („Jeremy”). Pearl Jam a vrut întotdeauna să le ofere fanilor o voce și să nu se teamă să o folosească pentru credințele lor.

Public Enemy

Ca și în cazul multor acte de rap, problemele rasiale și de injustiție socială au fost o parte importantă a arsenalului muzical al PE. Prezența lor în mainstream a fost mult mai mare decât cea a majorității contemporanilor lor, așa că mesajul lor a fost mai puternic. „Fight the Power”, scris pentru clasica producție a lui Spike Lee „Do The Right Thing”, evidențiază tensiunile rasiale din America. În același timp, „911 is a Joke” aducea la cunoștință lipsa de urgență în răspunsul medical la cartierele predominant negre. Acestea sunt doar două exemple ale mesajului pasionat pe care Chuck D, Flavor Flav și Co. au căutat să îl transmită.

Pu$$y Riot

Probabil că Donald Trump nu este un fan al acestei trupe punk feministe rusești. Deși prezența lor pe scenă se construiește în jurul artei conceptuale și performanței, mesajul lor muzical nu este în concordanță cu guvernul rus, în special cu disprețul trupei față de președintele Vladimir Putin. În plus, adaugă puțină flacără feministă și forță feminină pentru distracție.

Rage Against the Machine

Rage a reușit să adune un uriaș grup de fani datorită sunetului său unic de rap/metal și alternativ, în mare parte datorită geniului chitarei lui Tom Morello. Versurile trupei au provocat în mod constructiv autoritatea, abordând probleme precum brutalitatea poliției („Killing in the Name„) și rasismul sistemic. Viziunile lor de stânga atacă guvernul SUA și pun adesea la îndoială politica externă („Bulls on Parade”), totul în timp ce transformă spectacolele lor live într-un freamăt de pasiune.

Sex Pistols

Infamii inventatori ai punk-ului au avut un singur album de studio. Cu toate acestea, ar putea fi cel mai politic mesaj punk din toate timpurile. La fel ca trupa însăși, albumul a fost un teren foarte fertil pentru controversă. „God Save the Queen” a fost un atac capricios la adresa Reginei Elizabeth a II-a, iar „Anarchy in the U.K.” privește la războiul civil din Regatul Unit. Rămâne unul dintre cele mai prețuite și semnificative albume din istoria punk-ului.

System of a Down

Deși trupa din Armenia a fost criticată pentru că s-a plimbat nonșalant pe un fel de hartă a metalului, rămâne populară în cadrul unui gen în care artiștii au avut dificultăți în a se bucura de succes comercial susținut. Cu toate criticile, trebuie să fim de acord că System of a Down are întotdeauna ceva demn de ascultat când vine vorba de politică. Trupa a cântat despre războaiele drogurilor („Prison Song”), birocrație („Cigaro”) și chiar genocidul armean („Holy Mountains”).

Istoria și conștientizarea politică au fost întotdeauna parte din catalogul impresionant al U2. De la primele zile de protest ale albumului War („Sunday Bloody Sunday” și „New Year’s Day”) și până la cea mai recentă versiune a albumului Songs of Experience (2017). Bono și Co. nu au nicio problemă în a-și exprima opinia cu privire la climatul politic al momentului și solidaritate, dar activismul lor în afara scenei îi face, poate, cea mai social conștientă trupă de pe planetă.

În lumea fascinantă a rockNroll-ului și politicii, aceste trupe remarcabile au transformat sunetul lor într-un vehicul puternic pentru mesaje politice. De la rebelii punk ai Sex Pistols la activismul conștient al U2 și protestele sociale ale trupelor ca Rage Against the Machine, muzica lor devine un catalizator pentru schimbare și conștientizare. Interesant este că foarte mulți artiști ai scenei rockNroll sunt total anti Trump. Cu fiecare notă, acești artiști reușesc să transmită cu pasiune și autenticitate mesajele lor, dovedind că muzica rockNroll rămâne un mediu vibrant și fertil pentru exprimarea convingerilor politice.