Dinu Săraru s-a născut pe 30 ianuarie 1932, în satul Olari al comunei Slătioara, aflată în județul Vâlcea, la 8 km de orașul Horezu.
Era fiul învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru. Este tatăl jurnalistei de radio și TV, Ruxandra Săraru.
A fost directorul Teatrului Mic și Teatrului Foarte Mic din București între anii 1977 și 1990. A făcut parte din C.C. al P.C.R.
Mult timp a fost marginalizat de noile autorități rezultate după 1989. Însă președintele Ion Iliescu, în anul 2001, îl numește directorul Teatrului Național din București, funcție pe care a ocupat-o până în 2004.
Romanele sale pe teme țărănești „Niște țărani”, „Dragostea și revoluția” și „Clipa”, care i-au adus faima înainte de 1989, au fost puternic contestate de criticii literari după 1990, pentru adeziunea implicită la stilul romanului socialist, pe tema colectivizării. După cum se știe, colectivizarea s-a realizat cu „liberul consimțământ forțat” și cu marele ajutor dat de Securitate. Romanul său „Clipa” a fost ecranizat în regia lui Gheorghe Vitanidis.
Și romanul scris după 1990, „Ciocoii noi cu body guard” a fost transpus în versiune cinematografică de către regizorul Șerban Marinescu, sub titlul „Ticăloșii”.
În afară de literatură, Dinu Săraru avut și o bogată activitate publicistică și o puternică implicare în viața culturală. El a creat revistele „Noi” și „Clipa” – ediția I, 1992, a fost directorul general al cotidianului „Universul românesc”, a creat revista „Renașterea civilizației rurale românești”, a creat Fundația Națională pentru Civilizație Rurală „Niște țărani”, primul Festival Internațional Eco-Etno-Folk Film, Universitatea Țăranească „D.Gusti” și primele echipe de cercetare sociologică de după război.
Dinu Săraru a fost distins cu numeroase premii literare și artistice și premiul Academiei Române. A fost membru al Academiei Oamenilor de Stiință din România și director fondator al „Magazinului actualității culturale românești CLIPA”, revistă încununată cu „Distincția Culturală” de către Academia Română.