Un program abandonat prin blocarea finanțării: legendarele nave pe pernă de aer construite la Galați și Mangalia

În contextul discuțiilor despre înzestrarea Forțelor Navale, care devine o prioritate în contextul războiului din Ucraina, ar trebui ca oficialilor statului să li se amintească de faptul că încă mai avem o importantă experiență în proiectarea și construirea a unor nave militare pe pernă de aer, care au capacitatea de a se deplasa pe luciul de apă, dar și pe uscat.

În acest an se împlinesc 50 de ani de la demararea, în 1972, a programului de construire în România a unor nave, civile și militare, pe pernă de aer. A fost un program în care au fost înregistrate performanțe notabile. Spre exemplu, la Șantierul Naval Militar de la Mangalia a fost construită „vedeta de desant pe pernă de aer” și o navă pentru desant, dar programul a fost abandonat în urmă cu douăzeci de ani prin oprirea finanțării.

Avantajele unei nave pe pernă de aer: e rapidă, circulă pe apă și pe uscat și poate transporta pasageri, dar și trupe și echipamente militare

Un „pernopter”,^, numit și navă pe pernă de aer sau aeroglisor, este o navă care se deplasează deasupra apei sau a solului, planând pe o pernă de aer creată sub carenă (corpul navei) cu ajutorul unor ventilatoare puternice. Această pernă de aer este formată de jeturi de aer refulat în cantitate mare și cu presiune de o instalație turbo-suflantă. Navele pe pernă de aer construite în România atingeau viteze de 50-60 km/h, superioare vitezelor cu care se deplasează navele clasice. O navă pe pernă de aer este considerată o navă rapidă.

Pentru viteza mare pe care o pot atinge, pentru capacitatea de a merge pe apă și pe uscat, navele pe pernă de aer au o largă utilizare, de la transportul de pasageri la patrulare și pază, pe distanțe scurte și medii în apropierea coastei și pe canale, servicii de ambulanță, competiții sportive. Ar fi utile și la transportul de pasageri în Deltă.

Modelele mai mari sunt folosite la operațiuni militare, la transportul în zone greu accesibile a unor efective de militari, autovehicole și echipamente militare.

Inginerul Matei Kiraly, inventator de vocație. Prima invenție, o barcă rapidă cu care a navigat pe Bega

Demararea programului de construire a navelor pe pernă de aer se datorează timișoreanului Matei Kiraly (1936-2011), pasionat de nave și aviație, în special de elicoptere. În tinerețe, Kiraly a lucrat ca marinar la Sectorul Căi Navigabile Timișoara și fiind pasionat de nave și navigație, după ce în literatura de specialitate a găsit informații despre „autogir”, aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de sustentație care se rotește liber, a încercat folosirea acestui principiu la construire unei ambarcațiuni pe râul Bega.

A montat sub o barcă o elice cu ax vertical care se rotea datorită curentului apei, creat de deplasarea bărcii, produsă la rândul ei de o altă elice normală, cu ax orizontal, rotit de un motor. Datorită elicei cu ax vertical de sub carenă, barca se ridica și astfel rezistența ei la înaintare se micșora, iar viteza creștea sensibil.

Matei Kiraly a absolvit, în 1971, cursurile Specializării „Nave și Instalații de Bord” la Facultatea de Mecanică din Galați și după o scurtă perioadă în care a lucrat în Șantierul Naval Galați, pentru inventivitatea dovedită la construirea prototipului de la Timișoara a fost cooptat în echipa Atelierului „Prototipuri” din cadrul Institutului de Cercetări și Proiectări Navale Icepronav Galați.

Printre primele proiecte realizate Galați, o navă pe pernă de aer pentru transportul călătorilor, cu 36 de locuri

Primele rezultate au apărut la câteva luni după demararea programului. În perioada 1972-1975, Matei Kiraly a realizat două proiecte. Primul dintre acestea „Model experimental de navă pe pernă de aer, amfibie (Proiectul 937)”, a fost realizat în 1973.

După doi ani, în 1975 a fost finalizat și al doilea proiect, „Navă militară de patrulare, pe pernă de aer, amfibie, (Proiectul 872)”.

În perioada 1975 -1978, la Atelierul „Prototipuri” de la Icepronav Galați, inginerul Kiraly a construit o „navă pe pernă de aer cu pereți laterali pentru transportul de călători, de tipul Sidewall, cu  36 de locuri” (Proiectul 1.044), acesta fiind primul proiect de navă comercială pe pernă de aer.

În 1979, prima călătorie pe Dunăre cu o navă de pasageri pe pernă de aer

Operaţiunea de lansare la apă a navei a decurs fără incidente, dar a urmat o nouă etapă, aceea a probelor. Au fost verificate flotabilitatea, stabilitatea navei și etanşeitatea compartimentelor în condiţii naturale de plutire, precum şi funcţionarea motorului cu răcire proprie cu apa din Dunăre. Pe 5 aprilie 1979 s-a trecut la următoarea etapă, probele de marş pe Dunăre, în cadrul cărora au fost identificate mai multe soluții tehnice de îmbunătățire a prototipului.

În august 1979, a fost efectuată prima cursă cu nava pe pernă de aer, de la Galați la Tulcea. Primii pasageri „voluntari” au fost colegii inginerului Kiraly, de la Icepronav.

„În luna august, într-o zi cu valuri mari pe Dunăre, am făcut şi un drum de probă cu nava încărcată. Călătorii erau colegii de la Icepronav, care de data asta au acceptat voluntar riscurile călătoriei pe valuri. Nava s-a dovedit neîncăpătoare pentru câţi voluntari s-au prezentat. Cu această ocazie s-a văzut şi că performanţele navei încărcate sunt mai bune cu nava încărcată decât goală.

Comportarea navei în mai toate condiţiile de navigaţie de pe Dunăre a fost bună. Şi performanţa propusă de 56 km/oră a fost realizată, dar numai după modificări repetate la propulsoarele cu jet. Manevrabilitatea la viteze mici cu nava aflată în plutire (nesustentată pe perna de aer) s-a dovedit excelentă, datorită celor două propulsoare”, relata inginerul Matei Kiraly în amintirile sale.

Nava „Proiect 1044” urma să intre în dotarea Navrom Galați, care efectua cursele de pasageri pe Dunăre. Dar în anii 80, pe fondul „economiilor” adoptate de regimul comunist, Navrom Galați a reziliat contractul de achiziție a navei din motive de „economie de combustibil”, după ce guvernul a hotărât retragerea din circulație a navelor rapide care efectuau curse de pasageri de pe Dunăre.

La Șantierul Naval Militar de la Mangalia, programul de construire a navelor militare pe pernă de aer

În 1997, Matei Kiraly a fost detașat la Șantierul Naval Militar de la Mangalia, pentru construirea unor nave speciale, pe pernă de aer pentru Forțele Navale Române, a căror proiectare începuse la Galați. La Mangalia au fost construite următoarele nave militare pe pernă de aer:

• Navă de asigurare de luptă, pe pernă de aer (Vedeta de desant pe pernă de aer), proiect 1043 și proiect 1043M (1977-1997).
• Navă pe pernă de aer, neamfibie – SIDEWALL – HIDROBUZ 60 pasageri, Pr 1604 (1993 – 2000).
• Navă pe pernă de aer, neamfibie, SIDEWALL – HIDROBUZ 60 pasageri (1993-2000), varianta proiect 1604 M2 – propulsie 2 x 800 CP, Elice supracavitantă.

Construirea navelor militare pe pernă de aer a fost oprită din cauza „economiilor de valută”

Programul de construire de nave pe pernă de aer pentru Forțele Navale a fost oprită din cauză că programul nu a mai fost finanțat. Nava „Proiect 1043” avea nevoie de un motor special, pentru realizarea căruia la Turbomecanica București era nevoie de importarea unor piese, care nu a fost aprobată. Întârzierile în finalizarea navei au dus și la apariția unor coroziuni ale îmbinărilor prin nituire a tablelor și profilelor din aliaje de aluminiu. În cele din urmă, criza valutară a dus la întârzieri majore în derularea programului, care, în final, a fost abandonat.

„Aceste probleme, cumulate cu reducerea drastică a fondurilor financiare necesare înzestrării Armatei, au dus la <<amânarea>> programului. Din păcate, această  <<amânare>> este în vigoare și în prezent”, declara în aprilie 2021, la Colocviul Constructorilor de Nave de la Galați, contraamiralul de Flotilă (r), dr. ing. Constantin Rusu, președintele Filialei din București a Ligii Navale Române.

Ar putea războiul din Ucraina și urmările acestuia asupra situației geopolitice din regiuni să readucă acest program în atenția guvernanților?