Verdictul de 5 miliarde, amânat pentru a treia oară. Înalta Curte trage de timp până se așază nota de plată
Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat din nou pronunțarea în procesul privind restanțele salariale ale magistraților. Noua dată este 3 septembrie. Este a treia amânare consecutivă într-un dosar cu o miză de aproximativ cinci miliarde de lei.
Procesul a fost judecat pe 9 iulie, iar verdictul trebuia pronunțat pe 23 iulie.
A fost mutat succesiv pe 6 august, 20 august și, acum, 3 septembrie.
După trei amânări, motivarea comodă că judecătorii mai studiază dosarul (probabil la piscină, în Insulele Matabazbâze) începe să nu mai explice nimic.
Cinci miliarde și penalități de 1% pe zi
Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să plătească restanțele rezultate din majorarea cu 25% a salariilor judecătorilor și procurorilor, aplicată retroactiv din 2018.
Dacă hotărârea rămâne definitivă, Executivul trebuie să o pună în aplicare în zece zile.
Pentru întârziere au fost stabilite penalități de 1% pe zi și o amendă zilnică echivalentă cu 20% din salariul minim brut.
Guvernul contestă însă dreptul unei instanțe de a-l obliga să efectueze alocări bugetare.
A cerut sesizarea Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și suspendarea procesului.
Înalta Curte trebuie să decidă inclusiv asupra acestor solicitări.
Ele sunt cunoscute însă din 9 iulie. Complexitatea juridică poate explica o amânare. Trei încep să arate a temporizare. Poate chiar a blat.
Toată lumea așteaptă Curtea Constituțională
Există și un reper care luminează, oarecum, calendarul:
CCR va pronunța pe 23 septembrie decizia asupra conflictului constituțional dintre Guvern și Înalta Curte.
Termenul din 3 septembrie este anterior. Prin urmare, o nouă amânare, suficientă pentru a trece de verdictul CCR, nu ar surprinde pe nimeni.
Logica pare simplă.
Înalta Curte nu vrea să dea o hotărâre care ar putea intra în coliziune cu decizia Curții Constituționale.
Guvernul câștigă timp pentru rectificare, eșalonare sau negociere.
Iar judecătorii evită, deocamdată, imaginea stânjenitoare în care Înalta Curte decide definitiv într-un proces pornit chiar de Înalta Curte pentru banii magistraților.
Nu există probele unui târg ascuns. Există însă un calendar care seamănă tot mai mult cu o negociere purtată prin termene de judecată.
Înalta Curte nu pare nehotărâtă asupra drepturilor salariale.
Pare nehotărâtă asupra momentului în care poate pune factura de cinci miliarde pe masa Guvernului fără să sară bugetul în aer.
Pronunțarea se amână. Problema rămâne definitivă.