Duminica Floriilor pentru catolicii de rit latin, intrarea în Săptămâna Sfântă

Este Duminica Floriilor pentru catolicii de rit latin. Ea deschide poarta de intrare în marea „Săptămână Sfântă” în care credincioşii creştini retrăiesc drama pătimirii, a morţii şi învierii Domnului. Sunt zile de har ce revin an de an în pelerinajul nostru prin istorie. Este un timp al tristeței, dar și al bucuriei.

Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti celebrează duminica aceasta tradiţionala Procesiune de Florii pe străzile Capitalei, pentru prima dată după pandemie.

Procesiunea începe, la ora 15:00, Piața ”Fer. Vladimir Ghika”, Biserica Sacre Coeur (Bd. Aviatorilor) și se încheie cu liturghia celebrată de ÎPS Aurel Percă, Mitropolit de București, la Catedrala Sfântul Iosif.

Liturghia catolică de Florii are două momente semnificative: începe cu binecuvântarea ramurilor şi procesiunea sărbătorească în amintirea intrării lui Isus în Ierusalim şi continuă imediat cu celebrarea euharistică în care se proclamă întreaga Patimă a Domnului (cf. Lc 22,14–23,56).

07:33 • Culte

Duminica Floriilor – Prevestirea biruinței lui Hristos asupra morții

Rege… Răstignește-l!

Aceste două momente trezesc în inimile creştinilor două simţăminte contrastante: unul de bucurie şi altul de tristeţe.

Sentimentele de bucurie sunt exprimate în procesiunea cu ramuri, imitând mulţimea care în acea zi a strigat într-un glas: „Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer şi glorie în înaltul cerurilor!” (Lc 19,38). Însă gloria și regalitatea lui Cristos sunt doar prevestite. Ele se vor realiza în Pătimire şi în Cruce.

Sentimentele de mâhnire se nasc în inimile credincioşilor la lectura/cântarea pe roluri a Patimii Domnului. Stând în picioare şi ascultând în tăcere participanţii parcurg în mod ideal scenele dramatice ale pătimirii. L-au aclamat pe Isus ca „rege”, dar după doar câteva zile cer insistent şi strigă cu înverşunare: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!” Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”. Şi pentru a treia oară Pilat le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”. Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau. Atunci, Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. L-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă şi pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor (Lc 21,20-25).

Câtă laşitate, câtă perfidie, câtă nestatornicie, câtă nerecunoştinţă! Și totuși, Biserica ne îndeamnă să-l însoţim pe Isus până în clipa supremă.