Google și apusul internetului așa cum îl știam: spre o lume unde roboții citesc, iar noi nu mai avem de ce

Oamenii cred că sfârșitul lumii va veni cu un „boom”. Eroare. În online, sfârșitul vine cu un „click” care nu se mai dă. Și tocmai Google, părintele căutării digitale, se pregătește să taie curentul de pe internetul liber cu o eleganță de chirurg – dar cu sângele rece al unui contabil.

Un colos care nu mai caută, ci decide ce merită știut

Pe 20 mai 2025, Sundar Pichai, CEO-ul Google, a anunțat o transformare radicală: AI Mode – un sistem care nu mai oferă linkuri, ci direct răspunsuri. Nu te mai trimite nicăieri. Îți spune tot. Scurt, complet, aproape seducător. Dar la capătul acestei comodități, îți moare instinctul de a căuta. Și odată cu el, o lume.

Internetul – din grădină vie în teren minat

Timp de 30 de ani, am trăit cu un internet construit pe un pact tacit: site-urile oferă conținut, iar Google trimite vizitatori înapoi. Traficul aducea bani, vizibilitate, comunități. 90% din căutările online începeau pe Google, iar 68% din activitatea pe net era alimentată de aceste căutări.

Dar acum, Google păstrează utilizatorul la el acasă. Îl hrănește cu AI și îi elimină nevoia de a vizita altceva. E ca un chelner care îți explică meniul atât de bine, încât nu mai comanzi nimic. Iar bucătarii rămân cu farfuriile pline și buzunarele goale.

„Extincție” e prea mult? Atunci să-i spunem „decimare”

Lily Ray, specialist SEO la Amsive, nu se joacă cu eufemisme:

„Dacă AI Mode devine standardul, va fi devastator pentru internet.”

Până și Barry Adams, veteran al optimizării, recunoaște:

„Extincție e un cuvânt prea dur. Dar decimare – ăla e corect.”

Pentru milioane de site-uri, bloguri, reviste, AI Mode înseamnă sfârșitul modelului economic. Dacă AI-ul îți oferă răspunsul complet, de ce ai mai da click? Cine mai ajunge la sursă? Cine mai vede reclamele? Cine mai trăiește din content?

Google zice că lumea exagerează. Spune că „trimite miliarde de clickuri zilnic” și că „diversifică sursele”. Dar nu oferă date clare. Și mai grav: procentul de căutări fără click („zero-click searches”) e deja estimat la 60%. În unele cazuri, rata de click a scăzut cu 70%.

O bibliotecă în care bibliotecarul îți citește doar ce vrea el

Gisele Navarro, editor HouseFresh, explică poetic drama webului:

„E ca și cum ai merge la bibliotecă, ai cere o carte, iar bibliotecarul îți spune povestea și te trimite acasă.”

Pierderea nu e doar financiară. E culturală. Nu mai „călătorești” pe net. Nu mai descoperi accidental. Nu mai înveți prin explorare. AI-ul îți dă doar concluzia. Eficient, dar steril.

Ai distrus jocul după ce i-ai învățat regulile

Creatorii webului au respectat ani la rând algoritmul Google: SEO, cuvinte-cheie, structură, calitate.
Navarro punctează ironic:

„Google a scris regulile, a făcut jocul, a premiat jucătorii. Iar acum zice că terenul e doar al lui.”

Micii creatori, precum HouseFresh, au fost loviți de update-uri care favorizează branduri mari. Acum, AI-ul le folosește conținutul, dar nu le mai trimite vizitatori. Imaginați-vă că ți se fură rețeta, ți se vinde ciorba și nici măcar numele nu-ți mai e menționat.

Roboții nu dau click….

AI Mode e o revoluție pentru utilizator. Dar pentru creatori e un colaps de monetizare.
Matthew Prince, CEO Cloudflare, o spune franc:

„Roboții nu dau click pe reclame.”

New York Times primește bani de la Amazon pentru conținut. Reddit e plătit cu 60 de milioane de Google. Dar restul? Zeci de mii de site-uri mici? Nimeni nu le bagă în seamă. Pentru ele, ești doar un furnizor neplătit de „material de antrenament AI”.

Danielle Coffey, de la News/Media Alliance, e tăioasă:

„Asta e definiția furtului. AI-ul e un substitut pentru produsul nostru, iar noi nu primim nimic.”

Machine Web: un viitor în care roboții citesc între ei

Demis Hassabis de la Google DeepMind prevede o lume în care conținutul e scris pentru AI, nu pentru oameni. Ce rost are să mai ai site? Mai bine trimiți direct textul către modelul care răspunde întrebărilor.
Eficiență? Poate.
Distrugerea ideii de „public”? Cu siguranță.

Mike King, expert SEO, avertizează că AI-ul produce bule informaționale mult mai periculoase decât motorul clasic:

„Nu doar că nu mai cauți, dar ceea ce primești e deja filtrat și întărește ce voiai să crezi. E o cameră de ecou perfectă.”

Și acum ce facem? Răspunsuri închise, viitor deschis

Cory Doctorow, autorul viitoarei cărți Enshittification*, nu se scaldă în fatalism.

„E o criză. Și o criză nu trebuie irosită.”

Avem șansa de a regândi webul. De a cere reguli clare: dacă Google vrea conținut, să plătească pentru el. Dacă AI-ul oferă răspunsuri, să menționeze sursele. Dacă internetul e al tuturor, să nu devină moșia câtorva giganți tehnologici.

Nu e sfârșitul. Dar s-ar putea să nu-l mai vedem venind…

„Vreau să cred că nu e sfârșitul,” spune Navarro.
„Dar am construit webul ăsta pentru că puteam. Din curiozitate, din pasiune. Acum ni se spune că nu mai e nevoie de noi.”

Când AI-ul răspunde perfect, omul tace.
Dar tocmai de aceea, poate, e timpul să vorbim mai tare ca niciodată.

Partea de lingvistică amuzantă:

*„enshittification” — acel termen savuros inventat de Cory Doctorow, care exprimă perfect procesul prin care o platformă digitală devine treptat un rahat inutilizabil, deși a început ca ceva minunat.

Ca să-l traduci în română cu haz, suplețe și claritate, ai câteva opțiuni:

Variante savuroase și posibile:

1. rahățificare – scurt, plastic, hilar și românesc până-n măduvă.
   

   „Platforma a trecut printr-un proces avansat de rahățificare.”

2. cocalarizare digitală – dacă vrei un ton mai pop, cu nuanță de vulgarizare agresivă.
   

   „Totul a devenit un bâlci: enshittification completă, adică o cocalarizare digitală în toată regula.”

3. stricăciune algoritmică – mai eufemistic, dar poetic în ton ironic.
   

   „E genul ăla de stricăciune algoritmică ce începe cu ‘ne pasă de utilizatori’ și se termină cu ‘plătește ca să respiri’.”

4. mizerificare platformică – un hibrid sofisticat și ironic, aproape academic.
   

   „Asistăm la o mizerificare platformică ireversibilă.”

5. digitalizarea în rahat – brută, dar clară și imposibil de ignorat.
   

   „Când totul devine monetizat, clickbait și opac, ai digitalizarea în rahat garantată.”

Cea mai versatilă și comic-elegantă rămâne totuși:

rahățificare – scurt, de impact, sună a proces istoric și are umor în subtext.

Dacă ar intra în DEX:

rahățificare (substantiv, feminin)

[din engl. enshittification, propus de Cory Doctorow; trad. adaptată cu umor funcțional]

1. Proces gradual și inevitabil prin care o platformă digitală odinioară utilă, plăcută și prietenoasă devine un spațiu sufocant, toxic și complet inutil pentru utilizatorii obișnuiți, dar perfect profitabil pentru acționari.
2. Transformare algoritmică în rahat monetizat, caracterizată prin:

• spam publicitar agresiv,
• ascunderea conținutului relevant,
• exploatarea creatorilor,
• eliminarea oricărei forme de transparență sau interacțiune umană.

Exemple de utilizare:

• „Twitter-ul a fost rahățificat complet după ce a devenit X.”
• „Procesul de rahățificare a Google e aproape finalizat: mai oferă doar AI și nimic viu.”
• „Facebook a suferit o rahățificare treptată, începând cu 2016, culminând cu metastaza numită Meta.”

Sinonime contextuale: degradare digitală, algoritmizare în bălării, moartea utilității.

Antonim idealist: Internetul de prin 2003.