BNR dezvăluie din secretele tezaurului confiscat de ruși: peste 100 de ani de restituiri parțiale fără aurul băncii

În cei peste 100 de ani care au trecut de la evacuarea tezaurului României la Moscova, Guvernul de la București nu a renunțat la demersurile sale pentru recuperarea acestuia, dar niciuna dintre restituirile parțiale din anii 1935 și 1956 nu a cuprins și stocul de aur al Băncii Naționale.

Banca Națională a României a lansat o nouă secțiune pe site-ul www.bnr.ro despre istoricul Tezaurului evacuat la Moscova în perioada 1916 – 1917 și eforturile de repatriere a acestuia. Cu acest prilej a publicat mai multe documente tezaurul confiscat de ruși și a prezentat informații mai puțin știute publicului larg. În rândurile de mai jos vă prezentăm povestea restituirilor parțiale așa cum a fost istorisită de Banca Centrală.

Prima restituire (1935)

Reluarea relațiilor diplomatice între România și URSS în 1934 a reprezentat contextul favorabil în care s-a derulat restituirea din anul 1935. Protocolul de remitere a 1.443 lăzi și baloturi și a 27 mape și pachete a fost semnat în ziua de 31 mai 1935, de Edmond Ciuntu, reprezentantul României la Moscova, și de David Stern, director în Comisariatul Poporului pentru Afaceri Străine al URSS. Preluarea lăzilor s-a realizat fără o verificare a conținutului acestora. În același timp, autoritățile sovietice au predat reprezentantului României lespezile funerare aparținând lui Dimitrie Cantemir și familiei acestuia, precum și oseminte despre care s-a afirmat că aparțineau domnitorului moldovean, găsite la demolarea Mânăstirii „Sf. Nicolae” din Moscova, ctitorie a acestuia. Transportul a plecat din capitala sovietică cu trenul către Odessa, de unde a fost îmbarcat pe vasul românesc „Principesa Maria” până la Constanța. Osemintele lui Dimitrie Cantemir au fost trimise cu un tren special la Iași, iar lăzile cuprinzând „arhivele românești evacuate în Rusia”, așa cum se preciza în Protocolul semnat la Moscova, au fost transportate cu trenul până la București.

13:43, 24.10.2025 • ECONOMIE

BNR lansează prima monedă colorată din istoria sa, dedicată lui Lucian Blaga

16:00, 12.10.2025 • ACTUALITATE

Escrocherie cu numele BNR. Femeie convinsă să facă un credit de 50.000 de lei și să trimită banii unui fals „ofițer de securitate”

În intervalul 19-27 iunie 1935, lăzile și pachetele depozitate în Gara Obor au fost deschise, triate și repartizate pe destinatari sub supravegherea Comisiei pentru recepționarea și distribuirea arhivelor evacuate în Rusia.

Dintre lăzile venite de la Moscova, 212 au fost predate Băncii Naționale României, așa cum se află consemnat în cele 6 procese-verbale încheiate în perioada 19-25 iunie. Potrivit acestora, BNR a primit 123 de lăzi cu bilete de bancă de 1, 2 și 100 lei, clișee pentru imprimarea bancnotelor de 1, 2 și 100 lei, cerneluri tipografice, hârtie pentru tipărirea bancnotelor, un aparat de numerotat, clei și 89 de lăzi cuprinzând acțiuni, obligațiuni, alte hârtii de valoare, mape, registre, dosare de corespondență, ștampile evacuate de sediile și de Centrala BNR, acte depuse în depozit la BNR de persoane particulare. Actele și hârtiile de valoare aparținând particularilor au fost returnate proprietarilor de drept sau urmașilor acestora. În lăzile înapoiate de la Moscova nu s-au regăsit bijuterii sau alte bunuri de valoare depuse de particulari, așa cum nu s-a regăsit nici stocul de aur al Băncii Naționale.

A doua restituire (1956)

Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a adus în România trupele sovietice cu ajutorul cărora Partidul Comunist Român a preluat puterea politică. Considerată stat înfrânt, România a trebuit să achite substanțiale despăgubiri de război și a rămas în sfera de influență a URSS.

Pentru a consolida „prietenia între poporul sovietic și poporul român”, la începutul anului 1956 „Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a hotărât să predea Guvernului Republicii Populare Române valorile istorice ale artei aplicate, decorative și plastice românești”, încredințate de Guvernul român spre păstrare Rusiei în anii Primului Război Mondial. În scopul preluării valorilor menționate, s-a deplasat la Moscova o delegație guvernamentală care avea să participe la ceremoniile oficiale prilejuite de restituirea obiectelor făcând parte din patrimoniul artistic al României. Aceasta era condusă de academicianul Mihai Ralea și compusă din personalități ale culturii române: Andrei Oțetea, Tudor Arghezi, George Oprescu, cărora li se alătura și Constantin Prisnea, prim locțiitor al ministrului culturii. De asemenea, a mai efectuat deplasarea în capitala sovietică și o echipă de specialiști condusă de pictorul Marius Bunescu.

Protocolul de predare-primire a bunurilor returnate de sovietici a fost semnat la 6 august 1956, de Mihai Ralea, conducătorul delegației române, și de N. A. Mihailov, ministrul sovietic al Culturii. Ceremonia s-a derulat într-un cadru festiv, în Sala Cavalerilor Ordinului „Sf. Gheorghe” din Marele Palat al Kremlinului după intonarea imnurilor de stat. Delegația oficială a revenit în țară la 7 august 1956. A mai rămas la Moscova echipa de specialiști care trebuia să inventarieze obiectele retrocedate, să le împacheteze în lăzi, să asiste la încărcarea și la transportul acestora. Tezaurul a fost expediat în țară cu două garnituri de tren, sub pază militară. La 14 și 15 august 1956, cele două trenuri au ajuns în Gara Băneasa.

Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român a decis ca obiectele retrocedate să fie expuse la Muzeul de Artă al RPR, expoziția a fost vernisată la 22 august 1956, primii vizitatori fiind personalități politice, academicieni, ziariști români și străini, diplomați etc.

Potrivit inventarului întocmit de sovietici, în august 1956, au fost restituite României 39.320 de obiecte de artă românească din care: 1.350 tablouri, gravuri și desene, 156 de icoane, 418 țesături, 495 obiecte bisericești și laice, 33.068 monede și 2.465 medalii, 1.370 obiecte de artă aplicată. Greutatea totală a aurului cuprins în aceste obiecte era de peste 33 kg, iar a argintului de peste 690 kg. Printre obiectele restituite se număra și Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut sub numele „Cloșca cu puii de aur”, dar nici de această dată stocul de aur al Băncii Naționale a României nu s-a regăsit între valorile returnate de sovietici.