Ce se întâmplă cu Lukoil? Sancțiunile americane și viitorul activelor din România

Statele Unite au impus noi sancțiuni împotriva giganților petrolieri ruși Rosneft și Lukoil, pe 22 octombrie, ca răspuns la lipsa de progrese a Moscovei în procesul de pace privind Ucraina. Măsura, anunțată de președintele american Donald Trump, este prima adoptată de noua administrație de la revenirea sa la Casa Albă și plasează cele două companii sub aceleași restricții aplicate anterior altor mari producători ruși — Surgutneftegas și Gazprom Neft — în ianuarie, la finalul mandatului lui Joe Biden.

Impact economic limitat, dar semnificativ simbolic

Experiența arată că astfel de sancțiuni au mai degrabă efecte temporare. În cazul precedent, restricțiile nu au redus semnificativ producția sau exporturile de petrol ale companiilor vizate, ci doar au crescut costurile logistice pe termen scurt. Deși Rosneft și Lukoil vor întâmpina dificultăți în proiectele lor internaționale și în relațiile cu partenerii occidentali, este puțin probabil ca acestea să determine o schimbare de strategie la Kremlin.

Pentru președintele Vladimir Putin, conflictul din Ucraina este mai degrabă o chestiune de principiu decât una economică. Rusia va continua să exporte petrol, mai ales către China și India, care nu s-au aliniat sancțiunilor occidentale și consideră Rusia un furnizor strategic de țiței la prețuri avantajoase.

Posibile efecte asupra pieței globale

Dacă administrația Trump va aplica cu strictețe sancțiunile, piețele internaționale ar putea pierde până la 4 milioane de barili de petrol pe zi, ceea ce ar duce la creșteri semnificative ale prețurilor. Totuși, reacția inițială a pieței – o scumpire de aproximativ 5 dolari pe baril – sugerează că măsura este percepută mai degrabă ca un gest politic decât ca o acțiune cu impact economic profund.

07:23, 28.10.2025 • ECONOMIE

Lukoil se retrage de pe piețele internaționale. În România deține o rafinărie și peste 300 de benzinării

10:03, 27.10.2025 • ECONOMIE

Imperiul Lukoil tremură în Europa: ce se întâmplă cu rafinăria din Ploiești și rețeaua de benzinării

Pe termen scurt, exporturile rusești ar putea scădea cu circa 700.000 de barili pe zi, o reducere pe care alte state membre OPEC+ ar putea-o compensa prin creșterea producției. În plan intern, însă, Rusia s-ar confrunta cu o diminuare a veniturilor în valută și cu dificultăți pentru companiile sale energetice.

Lukoil, în fața unei decizii complicate în România

Anunțul sancțiunilor a fost făcut la scurt timp după ce Lukoil și-a exprimat intenția de a-și vinde activele internaționale, inclusiv cele din România. Procesul se anunță însă dificil și de durată, mai ales că profitabilitatea afacerilor locale este scăzută, iar interesul marilor companii occidentale pentru active din Europa de Est este aproape inexistent.

În România, Lukoil controlează rafinăria Petrotel din Ploiești, prin filiala elvețiană Litasco, și o rețea de circa 320 de benzinării, cu aproximativ 4.000 de angajați. Petrotel are o capacitate de procesare de 2,5 milioane de tone de țiței pe an, însă performanțele financiare au fost fluctuante: pierderi de 442 milioane lei în 2020 și 483 milioane lei în 2022, urmate de profituri modeste de 22 milioane lei în 2021 și 62 milioane lei în 2023.

Rețeaua de benzinării, administrată de Lukoil România SRL, a înregistrat o pierdere de 145 milioane lei în 2024, dar a fost profitabilă în anii anteriori. Aceasta ar putea atrage cumpărători regionali, precum SOCAR (Azerbaidjan) sau PKN Orlen (Polonia), companii care dețin deja rafinării în regiune. În schimb, interesul grupului MOL pare improbabil, atât din cauza dependenței sale de țițeiul rusesc, cât și a opoziției statului român față de preluările de active strategice de către companii ungare.

Vânzarea Petrotel, o misiune dificilă

Rafinăria Petrotel se confruntă cu mai multe obstacole: lipsa accesului la mare, competiția directă cu rafinăriile Petromidia și Petrobrazi, precum și proximitatea față de unitatea-soră din Burgas, Bulgaria, de trei ori mai mare și, la rândul său, scoasă la vânzare. Guvernul bulgar încearcă de trei ani să intermedieze transferul acesteia, fără succes.

Posibili cumpărători ar putea fi companii de stat din țări cu probleme de aprovizionare, precum Republica Moldova sau Ucraina, ori asocieri între traderi și companii petroliere de dimensiuni medii, după modelul unor tranzacții recente în Europa. O altă opțiune – preluarea administrării de către statul român, similar modelului german aplicat activelor Rosneft – este puțin probabilă în contextul actualului deficit bugetar.