Rusia amenință să inunde Kievul prin lovirea barajului Centralei Hidroelectrice din oraș

Retorica rusească a trecut în aceste zile într-o nouă fază ofensivă, orientată pe spectacol mediatic și frică psihologică proiectată spre civilii ucraineni. După ce barajul rezervorului de la Belgorod a fost avariat ca urmare a unei serii de atacuri ucrainene, voci din ecosistemul propagandei pro-Kremlin au cerut „răzbunare simetrică” și lovirea barajului centralei hidroelectrice din Kiev.

Nou vector de presiune după daunele de la rezervorul Belgorod

Punctul principal pus în circulație de canalele Telegram rusești este narativul „inundației catastrofale” și ideea că Ucraina ar putea „plăti înzecit” pentru ceea ce s-a întâmplat pe teritoriul rus.

Însă evaluarea tehnică nu susține scenariile tip blockbuster difuzate în clipuri video și grafice stilizate pe rețelele de socializare rusești. Expertul militar Serghei „Flash” Beskrestnov – specializat în sisteme de comunicații și război electronic – a explicat într-o analiză detaliată pe Telegram că, deși teoria deteriorării parțiale este posibilă, scenariul unei prăbușiri instantanee a barajului este în realitate extrem de greu de produs.

Potrivit acestuia, proiecția unei unde de 10 metri care să măture cartierele din aval, inclusiv Podol din Kiev, nu este compatibilă cu parametrii actuali ai armelor convenționale pe care Rusia le folosește în atacurile aeriene și cu rachete.

10:29, 22.10.2025 • Internațional

Noapte de foc în Ucraina: explozii în Kiev și alte orașe, după un atac masiv al Rusiei

14:24, 05.10.2025 • Transporturi

Tren direct Kiev–București: Ucraina și România conectate prin ruta 99/100

Specialiștii: „Pentru un val uriaș, ar trebui lovit cu armă nucleară”

Beskrestnov notează că barajul centralei hidroelectrice din Kiev – construită în epoca sovietică – are o configurație complexă, cu redundanță structurală. El admite că, teoretic, rușii cunosc caracteristicile tehnice ale obiectivului, dat fiind că acest tip de infrastructură a fost proiectată în perioada URSS, deci dosarele tehnice sunt arhivate în Federația Rusă și au fost moștenite instituțional.

Dar pentru a depăși simple deteriorări locale și pentru a trece la un scenariu de tip șoc hidraulic devastator, logica fizică a structuralelor de beton ar impune declanșarea unei arme cu încărcătură specială.

„Pentru un val de 10 metri, ai nevoie de armă nucleară. Nici măcar «Hazelnut», oricât ar fi de lăudată, nu poate așa ceva”, scrie Beskrestnov pe Telegram, referindu-se la una dintre dronele kamikaze promovate intens în ultimul an de propaganda rusă.

Afirmă de asemenea că, deși rușii „pot face ceva dezgustător”, ideea unui film apocaliptic cu mii de victime este instrumentată doar pentru presiune psihologică și pentru a crea panică preventivă.

Avaria de la Belgorod – efect real, dar localizat

Situația de la Belgorod – cea care a declanșat acest flux retoric agresiv – a produs într-adevăr scurgeri de apă necontrolate. La final de octombrie, forțele ucrainene au declanșat o serie de atacuri pe baraj, iar apa a pătruns pe perimetrul dintre nordul regiunii Harkiv și sudul regiunii Belgorod. Însă volumul relativ redus de apă a făcut imposibilă apariția unei inundații extinse.

S-au înregistrat:

• inundații locale în zona frontierei;
• avarii pe unele adăposturi rusești avansate;
• perturbarea temporară a logisticii militare ruse pe acel tronson.

Nu au fost raportate victime, iar analizele care au circulat în mediul OSINT au indicat că nivelul crescut al apei a frânat pentru câteva zile ritmul de ofensivă rusă pe un anumit segment al frontului.

Kievul – țintă simbolică de război informațional

Axa „distrugerii barajului de la Kiev” nu este nouă. Aceasta apare ciclic atunci când Moscova are nevoie:

• să transfere atenția de la pierderi tactice;
• să crească presiunea psihologică asupra populației urbane mari;
• să sugereze că răzbunarea este „inevitabilă”.

Într-un conflict în care capitala Ucrainei rămâne simbolul puterii politice și al rezistenței naționale, barajul pe Nipru funcționează ca un element de narativ – nu doar infrastructură critică.

Chiar și așa, analiza tehnică arată că amenințarea „tsunamiului artificial” este mai mult o formulă narativă decât o perspectivă operațională reală. Propaganda rusă poate însă amplifica emoțional un astfel de unghi, mai ales într-un moment în care Kremlinul caută teme „explicative” pentru propriul public intern în contextul costurilor tot mai ridicate ale războiului.