Clarificări care încurcă: Ministerul Finanțelor lasă primăriile să reinventeze Codul fiscal

Un document transmis de Ministerul Finanțelor către Camera Consultanților Fiscali – aparent menit să clarifice modul de aplicare a taxei pe clădiri concesionate – reușește exact contrariul, amplificând incertitudinea și aruncând întreaga responsabilitate pe umerii autorităților locale. Chiar dacă tema este extrem de tehnică, impactul lovește direct mediul de afaceri, bugetele locale și, în final, pe fiecare contribuabil.

Fiecare primărie, propriul Cod fiscal

În răspunsul oficial, ministerul afirmă clar și repetat că taxele pe clădiri sunt în responsabilitatea primăriilor, nu a ANAF și nici a Ministerului Finanțelor, instituții conduse de Alexandru Nazare. Cu alte cuvinte, fiecare primărie decide cum interpretează legea, în funcție de evaluarea „situației de fapt fiscale”.

Această abordare lasă teren deschis pentru: aplicări neunitare ale legii, de la un oraș la altul; diferențe majore de tratament fiscal pentru contribuabili aflați în situații identice;conflicte între contribuabili și autoritățile locale, inevitabil soldate cu contestații și procese.

În lipsa unei metodologii clare, România riscă să funcționeze cu zeci sau chiar sute de interpretări paralele ale aceleiași norme.

18:44, 27.11.2025 • Finanțe

Finanțele prezintă o consolidare fiscală falsă: cheltuielile și dobânzile cresc mai repede decât investițiile și veniturile

11:11, 27.11.2025 • Finanțe

Rectificare bugetară: ajustări majore pe energie, transport și fonduri europene. Impact financiar negativ de 2,1 miliarde lei DOCUMENT

O întrebare simplă, un răspuns care complică tot

Camera Consultanților Fiscali a adresat o întrebare de manual: De când se datorează taxa pe clădiri – de la predarea efectivă sau de la semnarea contractului? În practică, cele două momente pot fi la distanță de luni sau chiar ani. Pentru mediul de afaceri, diferența înseamnă bani – uneori mulți.

Răspunsul Ministerului? O serie de citate legislative, fără un verdict. Un mesaj în esență: „nu noi decidem, vedeți la primărie”. Gratuități birocratice în loc de clarificări.

Concesionar azi, plătitor mâine, chiar dacă nu ai primit clădirea

Ministerul spune doar că obligația apare „de la 1 ianuarie al anului următor intrării în vigoare a contractului”. Fără nicio mențiune despre predarea efectivă a imobilului.

Rezultatul este periculos: companiile pot ajunge să plătească taxă pentru o clădire pe care nu au preluat-o încă; primăriile pot interpreta în mod diferit termenul „intrare în vigoare”; contractele întârziate sau incomplete se transformă în costuri fiscale.

Practic, contribuabilul poate plăti pentru o clădire „pe hârtie”, nu și în realitate.

Un teren minat pentru mediul de afaceri

În lipsa unei interpretări unice, firmele care intră în parteneriate cu statul se confruntă cu: riscuri fiscale impredictibile, greu de estimat încă din faza de contractare; costuri suplimentare, apărute din interpretări locale diferite; riscuri juridice, pentru că declararea greșită poate atrage sancțiuni.

Mesajul implicit transmis mediului privat este descurajant: „intrați la concesiune pe riscul vostru”.

Bugetele locale – câștigători doar pe termen scurt

Primăriile, deși beneficiază aparent de libertate totală, intră la rândul lor într-o zonă de risc: decizii fiscale contestabile, care pot fi anulate în instanță; venituri bugetare incerte; proceduri administrative încărcate și consumatoare de resurse.

Documentul Ministerului Finanțelor creează un mecanism în care administrațiile locale sunt avantajate doar temporar. Pe termen lung, lipsa de claritate se întoarce împotriva lor.

Un răspuns care ridică mai multe semne de întrebare decât lămurește

În loc să clarifice, Ministerul Finanțelor se retrage din responsabilitate, evită formularea unei interpretări coerente, pasează povara pe autoritățile locale și pe contribuabili și alimentează un climat fiscal neunitar și imprevizibil.

Raspuns MF adresa CCF nr. 11561_