FrikiPedia 2026: anul în care adevărul se va speria și se va ascunde sub pat

România intră în 2026 cu o problemă veche, reciclată și lustruită ca o clanță de spital: avem mai multă imaginație decât igienă intelectuală. Realitatea e obosită, statisticile au cearcăne, iar explicațiile simple nu mai au audiență. În schimb, teoriile “mari” cresc ca ciupercile după ploaie, hrănite dintr-un amestec de frică, plictiseală, orgoliu național și dorința de a găsi vinovați care să nu semene cu noi.

Se pregătește, așadar, un nou sezon FrikiPedia.

Unul în care lumea, așa cum o știm, nu mai este “lumea”, ci o machetă suspectă, plină de șuruburi ascunse, cabluri trase prin pereți și intrări secrete către “adevăr”. Iar dacă 2025 a fost anul în care conspirațiile s-au întrecut la sprint, 2026 va fi anul în care își iau și ele pauză, își pun șapcă și se apucă de construcții serioase: doctrine, mișcări, partide, comitete, consilii supreme și “dovezi” fabricate în trei culori.

Ține-te bine. Urmează previziunile noastre neoficiale despre teoriile care “se vor dezvolta” în 2026, cu o logică impecabilă.

Descoperirea Groenlandei de către americani

În 2026, Groenlanda va fi “descoperită” oficial de americani, la al treilea sezon de știri despre “ceea ce nu ni s-a spus”. Se va explica solemn că hărțile noastre sunt depășite, fiindcă Groenlanda nu era acolo, ci a apărut “recent”, după o operațiune de mare finețe numită, evident, “Proiectul Iceberg”.

Argumentele vor curge în cascadă:

• “Dacă Groenlanda era acolo, de ce nu am văzut-o din avion când mergeam la Milano?”
• “Cum să fie numită Groenlanda, când e albă? E clar o minciună.”
• “Am un văr în Armată care știe tot.”

Rezoluția:

Americanii au scos, de fapt, Groenlanda de sub un capac de gheață geopolitică și au pus-o pe hartă ca să controleze curenții de aer care ne strică nouă vremea în weekend.

Subrezoluția infantilă:

”Avem nevoie de Groenlanda” – am încheiat citatul. Donald Trump.

Părți mari din China vorbesc rusa fluent

A doua mare teorie a anului 2026 va fi povestea cu “China rusificată”. Nu toată, doamne ferește, că ar suna prea mult a geopolitică. Doar “părți mari”. Un termen ideal: suficient de vag încât să nu poată fi contrazis.

Se va spune că în nordul Chinei, oamenii au început să vorbească rusă fluent “de voie”, fiindcă limba rusă ar fi “mai potrivită pentru iarnă” și “mai eficientă la comandat supă”. Vor apărea filmulețe cu persoane care pronunță suspect “da” și “niet” în timp ce mănâncă tăiței. Asta va fi considerată dovada supremă.

În România, teoria va primi imediat extensie locală: dacă chinezii vorbesc rusă, atunci și instalatorul care a întârziat două zile sigur e agent. Nu s-a putut altfel.

Revine Hitler (dar varianta “recompusă genetic”)

2026 nu poate fi complet fără resuscitări istorice, fiindcă trecutul e cea mai ieftină sursă de spaime și fiori. Așa că revine Hitler. Dar nu așa, banal, ca într-un film prost. Revine din laborator, “recompus genetic”, cu un cod de bare în ceafă și cu o alergie severă la argumente.

Teoria va susține că un grup de savanți s-a jucat cu ADN-ul “găsit într-un submarin pierdut” și l-a reconstituit “pe principiu de puzzle”. Evident, valiza a fost văzută de cineva “într-o gară”, iar gara era “undeva”. Detaliile nu contează.

În România, partea savuroasă va fi alta: se va spune că varianta nouă e “mai soft”, orientată pe “ordine”, “disciplina poporului” și “bune maniere în trafic”. Și uite-așa, o aberație monstruoasă va fi îmbrăcată în folclorul local: “Dacă ar fi fost el, nu se parca pe trecere.” Și evrei, mă rog. Chestii.

Extratereștrii comuniști de la Urziceni

Urziceniul devine, în 2026, centrul cosmic al egalității intergalactice. Vor apărea “mărturii” că niște extratereștri au aterizat discret, au mers direct la un chioșc, au cerut o apă și apoi au fondat un partid comunist “de pe altă planetă”.

De ce comunist?

Simplu: pentru că așa sună mai dramatic, iar România are un reflex de a pune tot ce e misterios în aceeași sacoșă cu “ne-au furat”.

Programul partidului va fi genial:

• naționalizarea gravitației,
• impozit pe găurile negre,
• egalitate între oameni și replicanți,
• cote obligatorii de telepatie pentru funcții publice.

Vor exista “documente” cu ștampilă. Nu se va ști de unde au apărut, dar vor fi “grele”. Și, la final, totul va fi explicat ca “o reacție la globalism”.

Autostrăzile dacice: subteran până dincolo de Viena

2026 va fi anul în care autostrăzile dacice devin infrastructură strategică, în timp ce autostrăzile noastre reale rămân pe hârtie, ca niște poezii neterminate.

Noua narațiune:

Dacii aveau autostrăzi subterane, perfect pietruite, care ajungeau mult dincolo de Viena. Dovada? O gaură într-un deal, un ecou înregistrat pe telefon și un domn care “simte vibrația” când trece pe lângă o gură de metrou.

În mod inevitabil, teoria va explica și eșecurile prezente: dacă există autostrăzi dacice, de ce să mai facem unele moderne? Doar trebuie “deschise”. Se va cere un minister al “dezgropării”. Se va promite că “în 30 de zile” mergem subteran la Paris, fără rovinietă.

Burebista și Consiliul Suprem al Judecătorilor Neamului

Ca să fie completă opera, avem nevoie de instituții “străvechi” care să justifice cinismul contemporan. Așa apare, în 2026, Consiliul Suprem al Judecătorilor Neamului, fondat de Burebista. Un organism care “făcea scăpați dacii mai importanți”.

În această logică, totul se leagă frumos:

• dacă scapă “importanții” azi, e tradiție;
• dacă dosarele se subțiază, e spirit dacic;
• dacă se invocă “proceduri”, e moștenire sacră.
• putem noi, oare, să trăim fără Marian Vanghelie? Dar fără Ionuț Costea?

Se vor inventa și reguli: “prescripția” se numea “uitarea ritualică”, iar “imunitatea” era “scutul de brad”.

Iar când cineva va întreba de ce ar fi fost dacii atât de avansați juridic, răspunsul va fi simplu: “Pentru că erau.” Dacii… oh, dacii!

Teoria “România hologramă” și ministerul oglinzilor

2026 nu scapă nici de metateorie: România nu mai e o țară, ci o hologramă. Adevărata Românie ar fi fost mutată “în alt plan”, iar noi trăim într-o versiune de probă, cu buguri: prețuri mari, servicii proaste, discursuri goale.

În acest univers, orice lucru absurd devine dovadă:

• dacă plouă când nu trebuie, e glitch;
• dacă ai sunat la call-center și ai așteptat 40 de minute, e dovadă că “nu există”;
• dacă un politician spune ceva și apoi contrariul, e “interferență în sistem”.

Se va cere înființarea unui “minister al oglinzilor”, care să verifice dacă reflectăm corect “adevărul”. Ministrul propus va fi Lia Savonea.

Reabilitarea completă a “omului providențial” (în 12 episoade)

Pe fondul oboselii colective, 2026 va aduce o altă teorie, mai periculoasă decât extratereștrii de la Urziceni: ideea că soluția e un singur om. Un lider “tare”, “neîntinat”, “în afara sistemului”, care rezolvă tot. Nu contează că a fost cândva în sistem, nu contează că vorbește în parabole, nu contează că are propoziții care nu ajung nicăieri. Contează că promite simplu, apăsat, pe ton de predică.

Această teorie se propagă ușor, fiindcă seamănă cu o rugăciune la nevoie:

Când nu mai ai răbdare pentru instituții, chemi un salvator. 2026 va fi plin de astfel de salvatori de carton, fiecare cu câte o legendă:

• unul “știe economie” pentru că a citit o carte,
• altul “știe justiție” pentru că a fost la tribunal o dată,
• altul “știe geopolitică” pentru că a văzut două documentare.

Și uite-așa, România se va umple de “constructori de destin”, fiecare cu o șurubelniță imaginară și cu o echipă de aplauze.

Dingo Rămureanu are un cuvânt de încheiere

La finalul acestui carnaval, apare Dingo Rămureanu (alias Bingo Lămureanu, după cum bate vântul), își scutură mantia de praf și spune, fără să ridice vocea:

„Văd că în 2026 ne întărim tradiția: când realitatea nu ne convine, o declarăm conspirație. Când instituțiile scârțâie, inventăm autostrăzi dacice. Când adevărul e complicat, îl înlocuim cu o poveste simplă, rostită apăsat. Și ne mirăm apoi că rămânem pe loc, ca o mașină turată pe liber.”

Și are dreptate, în felul lui. Teoriile astea sunt amuzante doar până când devin scuturi pentru lene, pentru impostură și pentru hoție. Până când “nonsensurile zilnice” nu mai sunt doar divertisment, ci înlocuiesc criteriile: competența, buna-credință, munca, responsabilitatea.

2026 va fi anul în care FrikiPedia își face de cap.

Dar, dacă tot suntem aici, poate merităm un pariu invers: să râdem, să recunoaștem tentația prostiei spectaculoase și, din când în când, să alegem ceva mult mai greu și mai rar: realitatea, așa cum e ea, imperfectă, dar reparabilă.