30 decembrie 1947: ziua în care România a ieșit din istorie

La 30 decembrie 1947, România a traversat unul dintre cele mai radicale momente de discontinuitate din istoria sa modernă. În acea zi, Regele Mihai I a fost constrâns să abdice, iar monarhia a fost abolită, fiind proclamată Republica Populară Română. Actul a marcat finalul formal al unui regim constituțional și începutul unui stat organizat după model sovietic, sub controlul direct al Partidului Comunist și în sfera de influență a Uniunii Sovietice.

Chiar dacă schimbarea de regim a fost prezentată oficial drept rezultatul „voinței populare” și al unui „proces revoluționar”, contextul politic al vremii indică un dezechilibru major de putere. Încă din 6 martie 1945, odată cu instalarea guvernului Petru Groza, România intrase pe un drum controlat de comuniști, susținuți decisiv de Armata Roșie, aflată pe teritoriul țării în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Alegerile parlamentare din noiembrie 1946, profund viciate, au consolidat acest control. Cu toate acestea, monarhia a continuat să existe, menținând aparența unei continuități constituționale și a unei legături cu ordinea democratică interbelică.

Abdicarea regelui și mecanismul deciziei

În noiembrie 1947, Regele Mihai a participat la Londra la nunta prințesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma. În spațiul public occidental au apărut ulterior relatări potrivit cărora regele ar fi fost încurajat de lideri politici britanici și americani să se întoarcă în țară, inclusiv de Winston Churchill, care i-ar fi subliniat importanța curajului într-un asemenea moment istoric. Regele a revenit în România, iar la scurt timp, pe 30 decembrie, a fost pus în fața unui ultimatum.

Textul actului de abdicare, redactat într-un limbaj juridic și impersonal, invoca transformările politice, economice și sociale din ultimii ani și afirma că instituția monarhiei nu mai corespunde „condițiunilor actuale ale vieții noastre de Stat”. Formula sugera un gest voluntar și rațional, făcut „în interesul poporului român”. În realitate, contextul în care documentul a fost semnat – presiunea conducerii comuniste și prezența decisivă a forței sovietice – ridică serioase semne de întrebare asupra caracterului liber al deciziei.

Frauda parlamentară: Proclamarea Republicii Populare Române

Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat o adunare parlamentară în aceeași seară de 30 decembrie, care a aprobat proclamarea Republicii Populare Române. Această sesiune a Adunării Deputaților a fost organizată în mod abuziv, întrucât Parlamentul se afla în vacanță parlamentară, iar deputații nu fuseseră convocați în mod oficial. Ședința a durat doar 45 de minute, iar votul s-a făcut rapid, fără respectarea procedurilor legale. În loc de o sesiune completă și corectă, au fost invitate un număr de „tovarăși din popor”, fără drept de vot, iar cvorumul necesar pentru o hotărâre validă nu a fost atins. Astfel, proclamarea republicii a fost o simplă formalitate, una ce nu reflecta realitatea politică a momentului.

Plecarea din țară

La 3 ianuarie 1948, Regele Mihai a părăsit România, fiind urmat, la scurt timp, de alte membre ale familiei regale. Plecarea a închis definitiv capitolul monarhic și a deschis calea restructurării complete a statului. Noua Republică Populară Română s-a definit rapid printr-o subordonare politică, economică și militară față de Uniunea Sovietică, reflectată inclusiv în sloganurile epocii, care proclamau o prietenie „pe veci” între cele două state.

Conceptul de libertate, frecvent invocat în discursul oficial, a căpătat un sens profund contradictoriu. În numele eliberării și al progresului, au fost eliminate instituții, drepturi și repere ale societății pluraliste, iar viața publică a fost reorganizată după criterii ideologice stricte.

Moștenirea acestui moment istoric

În acele momente critice, România a pierdut nu doar o instituție, ci și o parte esențială a identității sale naționale. Monarhia, sub regii Carol I, Ferdinand, Carol II și Mihai I, a fost un simbol al modernizării statului român, al independenței și al progresului. De la luptele pentru independența din 1877, până la victoria în Primul Război Mondial și consolidarea statului modern în perioada interbelică, monarhia a fost o forță care a adus stabilitate și dezvoltare.

Regina Maria, Regele Carol I și Regele Ferdinand au fost figuri centrale în definirea unei Românii moderne, iar abdicarea forțată a Regelui Mihai a fost o lovitură dură la adresa unei națiuni care încă mai păstra, în adâncul său, respectul și afecțiunea față de monarhie. Totuși, regimul comunist a reușit să impună o viziune distorsionată asupra istoriei, în care monarhia era prezentată ca un vestigiu al „burgheziei reacționare”, iar actul de la 30 decembrie 1947 a fost înfățișat ca o „victorie a poporului”.

Astăzi, după decenii de tăcere și distorsionare a adevărului, mulți români au început să privească cu o nouă perspectivă evenimentele din 1947, înțelegând mai bine rolul monarhiei în istoria modernă a țării și complexitatea momentului în care România și-a pierdut o parte esențială a identității sale. Abia acum, prin revizuirea istoriei și prin înțelegerea contextului geopolitic din perioada respectivă, putem să apreciem în mod corect sacrificiul Regelui Mihai și al Familiei Regale pentru România.

 Actul de abdicare 

” Mihai I-iu, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională Rege al României.

La toţi de faţă şi viitori, sănătate!

În viaţa Statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de Stat.

Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de Pactul fundamental-Constituţia ţării-ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare.

În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai Ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.”

În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român

ABDIC,

pentru mine şi pentru urmaşii mei dela Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.

Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat.

Mihai.

Dat la Bucureşti,

astăzi 30 decembrie 1947.