Hotelurile sociale: cum sunt exploatați românii săraci în Germania

Politicile de ajutor social construite în perioada guvernării Angelei Merkel au devenit, ani la rând, o sursă sigură de profit pentru rețele infracționale care au știut să exploateze slăbiciunile sistemului. Clădiri degradate, transformate în așa-zise „hoteluri sociale”, infestate cu gândaci și șobolani, au fost folosite pentru a înghesui familii de români, recrutați din cele mai sărace medii. Ajutoarele sociale destinate acestora ajung și în ziua de azi în buzunarele intermediarilor, adevărații beneficiari ai sistemului social ai Germaniei.

De câțiva ani, Germania se plânge că nu mai are bani și este conștientă de consecințele politicilor sociale create în perioada guvernării Angelei Merkel, potrivit Mediafax. Aceste politici au permis oricărui cetățean al Uniunii Europene să acceseze ajutoare sociale într-o țară care era, cândva, cea mai puternică economie a Europei.

Începând cu 2014, în tot mai multe orașe din vestul Germaniei, în special în regiunea Ruhr, a apărut o rețea complexă de recrutare, cazare și exploatare financiară, care transformă ajutoarele sociale într-o sursă constantă de câștig pentru grupări organizate.

Astfel a luat naștere o adevărată industrie: un mecanism bine pus la punct, creat pentru a îmbogăți unele persoane și care, în același timp, alimentează frustrarea și tensiunile din comunitățile locale.

14:26, 16.12.2025 • Internațional

Moment istoric. Volkswagen închide prima uzină după 88 de ani

13:46, 26.11.2025 • ACTUALITATE

Locul trei în Europa pentru România: excedent de 2,7 miliarde de euro din bugetul UE

„Fraudă organizată, cu beneficii”

Sistemul este catalogat de autorități drept „fraudă organizată, cu beneficii” și „structuri mafiote”. El se bazează pe recrutarea persoanelor vulnerabile din Europa de Est, cazarea lor în clădiri insalubre și trimiterea ajutoarelor sociale către intermediari.

Pentru cei care controlează acest mecanism, este o afacere extrem de profitabilă.

Pentru comunitățile locale, este o problemă constantă: degradare, conflicte, infestări cu dăunători, intervenții repetate ale poliției și o presiune asupra serviciilor publice.

Toată Germania știe de „Hotelurile sociale”

După ce ziarul tabloid BILD a dezvăluit cazul „Hotel BB” din Berlin-Schöneberg,  unde autoritățile au făcut o percheziție surpriză pe fondul suspiciunilor de fraudă cu beneficii sociale, au fost găsite numeroase exemple de „hoteluri sociale”. Acestea sunt clădiri ieftine, adesea insalubre, în care sunt băgate familii din Bulgaria și România.

În multe cazuri, proprietarii acestor clădiri au o legătură directă cu angajatorii formali ai acestora, sau sunt aceleași persoane.

Schema le permite să câștige de două ori: din chirii plătite din banii statului și din direcționarea unei părți din ajutoarele sociale către rețea.

Cum funcționează sistemul

Autoritățile și centrele de ocupare a forței de muncă spun că mecanismul este relativ simplu:

• Oamenii sunt recrutați din țările în care locuiesc și li se fac promisiuni de locuri de muncă.
• Ajunși în Germania, primesc contracte de muncă false sau sunt angajați formal pentru doar câteva ore pe lună (mini-joburi).
• Cu aceste documente, solicită „venitul cetățenesc” (Bürgergeld) și alte beneficii sociale.
• O mare parte din bani ajunge apoi pe mâna liderilor rețelei, sub presiune sau constrângere.
• Persoanele sunt cazate în imobile degradate, la chirii maxime decontate de stat.

Ministerul Federal al Muncii este conștient de acest tip de fraudă și afirmă că fenomenul este facilitat de libera circulație a forței de muncă în Uniunea Europeană și de dificultățile legate de verificarea rapidă a documentelor.

Centrul rețelei: Ruhr

Orașe ca Duisburg și Gelsenkirchen sunt printre cele mai afectate. Acolo există:

• comunități deja stabilite de migranți,
• un stoc mare de locuințe ieftine și degradate,
• presiune bugetară mare pe sistemele de asistență socială.

Primarul din Duisburg, Sören Link (SPD), afirmă că această combinație de factori transformă orașul într-o țintă atractivă pentru rețelele de fraudă.

În Gelsenkirchen, mai mult de jumătate din bugetul orașului este folosit pentru beneficiile sociale. Astfel, fiecare caz de fraudă are un impact direct asupra contribuabililor.

„Libera circulație înseamnă că cineva vine, lucrează și dacă își pierde locul de muncă, primește ajutor. Dar să vină direct fără să muncească aproape deloc și să obțină mii de euro – asta generează tensiuni sociale inutile.”, avertizează primarul Karin Welge.

Datele oficiale din ultimii ani

• 2023: 229 cazuri de fraudă organizată, 52 de acuzații penale
• 2024: 421 cazuri, 209 acuzații penale
• 2025 (până în mai): 195 cazuri, 96 acuzații

Acestea sunt datele a doar 300 de centre de ocupare a forței de muncă. Alte 104 centre ale orașului nu sunt incluse. Autoritățile vorbesc despre un „număr mare de cazuri neraportate”.

Cum a reacționat guvernul

Ministrul Muncii, Bärbel Bas (partidul SPD), și cancelarul Friedrich Merz (partidul CDU) au vorbit deschis despre „structuri mafiote” care trebuie destructurate. Executivul pregătește:

• schimburi mai bune de date între instituții,
• digitalizarea administrației migrației,
• modernizarea controalelor privind munca la negru.

Prin aceste măsuri, statul german vrea să detecteze mai rapid documentele false, adresele fictive și angajările simulate.

O problemă socială cu implicații penale

Deși rețelele sunt criminale, victimele sunt, de multe ori, persoanele recrutate: oameni săraci, care nu au alternative si ajung prinși într-un sistem de exploatare economică și socială.

Din acest motiv, unii politicieni vor precauție în discursul public.

Deputatul Alianței 90/Verzii, Timon Dzienus, atrage atenția să nu se răspândească panică sau stigmatizare și insistă pe o abordare obiectivă, bazată pe date.

Nu ține de naționalitate, ci de exploatare sistemică

Fenomenul „hotelurilor sociale” nu ține de naționalitate, ci de exploatare sistemică: combinația dintre vulnerabilitate socială, lacune administrative și criminalitate organizată transformă ajutoarele sociale într-o sursă de profit.

Provocarea este dublă pentru autorități: ele trebuie să protejeze fondurile publice, dar și să protejeze persoanele vulnerabile care ajung să fie folosite de rețelele infracționale într-o afacere bazată pe abuz.