România pe modul ”Doamne-ajută”: cum ne-a salvat vântul de un dezastru financiar în plin ger record

Când vine gerul, România intră în modul de supraviețuire. Nu în modul de eficiență, nu în modul de strategie, nu în modul de stat funcțional. Modul „Doamne-ajută și să nu se strice nimic”. Între 14 și 18 ianuarie 2026, țara a simțit pe propria piele efectele gerului, când consumul de energie și gaze naturale a atins valori record. Consumul zilnic de gaze a crescut cu aproximativ 5% – pentru încălzirea populației, pentru centralele termoelectrice și pentru industrie –, în timp ce tranzitul de gaze către Republica Moldova a urcat cu 15%. În același timp, consumul orar la vârf de electricitate a crescut cu 7%, mai ales în zonele urbane, unde oamenii au folosit orice mijloc disponibil pentru a menține căldura în case.

Această combinație este, în mod normal, o rețetă sigură pentru scumpiri rapide și presiune pe piață. „În mod normal, acest ‘cocktail’ înseamnă o singură concluzie: scumpiri. Pentru că, în România, energie nu e ieftină când e nevoie de ea”, explică Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).

Și totuși, în ciuda temperaturilor extreme și a cererii crescute, pe 18 ianuarie 2026 s-a produs un fenomen rar și surprinzător: prețul gazului a continuat să crească, însă prețul electricității a scăzut. PZU gaz a urcat cu 13%, în timp ce PZU electricitate a scăzut cu 35%. Aceasta reprezintă o adevărată decuplare între piețele de gaze și electricitate – un eveniment rar în Europa, unde regula generală este simplă și brutală: gaz scump = curent scump.

Sursa: Dumitru Chisăliță

10:36, 12.01.2026 • Energie

Capcana plafonării: cum s-a transformat protecția socială într-o datorie mascată de miliarde pentru români

10:26, 17.12.2025 • Energie

Cum poate România tăia factura la curent aproape la jumătate

Cauza principală a fost aportul semnificativ al energiei eoliene. „În același interval în care gazul s-a scumpit, PZU la electricitate a scăzut. Nu doar scump, ci dureros de scump, cu economie lovită, industrie sufocată și populație pusă să aleagă între căldură și mâncare… România, pe 18 ianuarie 2026, a avut o fereastră rară de protecție. Nu pentru că guvernul a fost genial, ci pentru că a bătut vântul și oferta ieftină a crescut masiv”, subliniază Chisăliță.

Impactul nu a fost doar teoretic sau contabil: hidrocarburile folosite pentru producția de electricitate au scăzut cu până la 50% pe durata nopții, iar în prima parte a zilei de 18 ianuarie consumul pe bază de hidrocarburi a fost cu 25% mai mic decât media obișnuită. Această schimbare a mixului de producție a redus costurile, a diminuat presiunea pe piața gazelor și a limitat importurile necesare. „Vorba simplă: costuri de producție mai mici, presiune redusă pe piața gazelor, importuri mai mici, emisii mai mici și un sistem care respiră în loc să gâfâie”, spune Chisăliță.

Mai mult, cantitatea de gaze economisită în doar o zi a fost impresionantă – aproximativ 2,8 milioane m³. Fiecare metru cub de gaz care nu a fost consumat în centrala electrică a contat financiar și strategic. „Fără această ‘plasă’ oferită de producția eoliană, România ar fi avut nevoie de până la 2,8 milioane m³/zi suplimentar, ceea ce ar fi putut împinge importurile și tranzitul de gaze la limite problematic de atins”, avertizează președintele AEI.

Efectul a fost resimțit și dincolo de granițele României. Reducerea consumului intern a permis păstrarea unor cantități importante de gaze pentru tranzitul către Republica Moldova – un exemplu concret de solidaritate energetică, dar și de securitate regională. „Gazul neconsumat în România înseamnă mai multă stabilitate și predictibilitate și peste Prut. Asta e solidaritate energetică reală, nu postări pe rețele sociale”, notează Chisăliță.

Fenomenul din 18 ianuarie 2026 evidențiază un punct esențial: energia eoliană nu este doar un slogan verde sau o investiție de imagine, ci o componentă critică a securității energetice. Fără aportul vântului, România ar fi fost nevoită să folosească mai mult gaz pentru producția de electricitate, ceea ce ar fi dus la scumpiri, importuri mai mari și vulnerabilitate sistemică.

În perspectivă, acest episod pune în evidență necesitatea unei planificări strategice coerente. Diversificarea surselor de energie, stocarea flexibilă, managementul inteligent al cererii și dezvoltarea autonomiei energetice sunt instrumente esențiale pentru a face față unor astfel de situații. „Planificarea anticipată reduce riscul de dezechilibre în sistem și limitează costurile economice și sociale în perioade critice”, subliniază Chisăliță.

În plus, AEI susține că România ar putea beneficia de un Dispecerat Național de Securitate Energetică – o structură capabilă să coordoneze producția, transportul, stocarea și consumul tuturor formelor de energie, nu doar să monitorizeze punctual fiecare sursă. „Această zi nu a fost doar o zi cu vânt. A fost o zi în care România a văzut, negru pe alb, cum arată un episod de securitate energetică, nu improvizație, ci alternativă reală, ieftină și disponibilă”, conchide Chisăliță.