Marele stres-test al iernii: adevărul „fără anestezie” despre mecanismul care a salvat România de la îngheț

Sistemul național de transport al gazelor nu funcționează după slogane, ci după un echilibru brutal între intrări și ieșiri. O analiză semnată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, evidențiază un adevăr „fără anestezie”: România a supraviețuit vârfului de consum datorită unei arhitecturi de piață care pedepsește sever iresponsabilitatea.

Când termometrele coboară mult sub zero grade, în România se activează un reflex național: căutăm vinovați și cerem miracole de la stat. Dar în iarna aceasta, salvatorul nu a purtat costum de ministru și nici nu a emis comunicate de presă. Salvatorul a fost o carte de reguli aridă, contestată ani de zile, numită Codul Rețelei.

Dacă ne-am fi bazat pe vechile metode de reglementare, gerul ne-ar fi găsit cu țevile goale, susține Chisăliță.

Legile fizicii vs. legile Parlamentului

Sistemul de gaze nu funcționează după slogane electorale, ci după principii de inginerie, adică presiune, volum și echilibru. Fizica nu știe că e an electoral.

14:04, 19.01.2026 • Energie

România pe modul ”Doamne-ajută”: cum ne-a salvat vântul de un dezastru financiar în plin ger record

10:36, 12.01.2026 • Energie

Capcana plafonării: cum s-a transformat protecția socială într-o datorie mascată de miliarde pentru români

În „lumea veche”, acum 20 de ani, trăiam într-o ficțiune confortabilă: prețuri stabile „pe hârtie” și gaze alocate prin telefon de la minister. Rezultatul? Când venea gerul, nimeni nu era responsabil. Furnizorii nu aveau niciun stimulent să aducă gaze suplimentare, presiunea scădea, iar restricțiile de livrare deveneau singura soluție. În loc de disciplină, aveam rugăciuni.

„Codul Rețelei”: factura care ține loc de educație

Ce ne-a salvat acum? Un mecanism care pedepsește instantaneu iresponsabilitatea. În piața liberă, dacă un furnizor nu aduce suficient gaz pentru clienții săi, nu mai primește o scrisoare de mustrare de la autorități. Primește o factură uriașă de „deechilibru”.

„Prețul real al gazului este prețul din momentul în care gazul lipsește”, explică Dumitru Chisăliță.

Când e ger, toată regiunea (Bulgaria, Ucraina, Ungaria) vrea gaz. Prețul explodează. Furnizorul român, lovit de perspectiva unor penalități falimentare la Transgaz, este „disciplinat” forțat: preferă să importe gaz scump decât să plătească amenzi și mai scumpe. Această lăcomie reglementată prin reguli clare este motivul pentru care, brusc, apar moleculele în sistem. Piața nu te mângâie pe creștet; piața te obligă să fii eficient.

Mitul „gazului ieftin” și capcana reglementării

Există un curent periculos care cere revenirea la prețuri reglementate total. Analiza AEI avertizează că acesta este drumul sigur către dezastru. Prețul mare în timpul gerului este un semnal de alarmă. El atrage volume de gaz din import, elimină risipa și ține sistemul în picioare. Fără acest semnal, sistemul s-ar goli. Iar când sistemul se golește, presiunea scade fatal în orașele aflate la „capăt de coloană”, precum Iași, Satu Mare sau chiar în cartierele periferice ale Bucureștiului.

Dacă am fi avut prețuri „frumoase” și reglementate în aceste zile, am fi avut, cel mai probabil, calorifere reci în orele critice. Am fi avut „gaz ieftin” doar în statistici, nu și în arzătoare.

România și boala de a iubi efectul, dar a urî cauza

Suntem o națiune care vrea miracole: piață liberă când prețurile scad, dar intervenția statului când „doare”. Dumitru Chisăliță subliniază că nu le putem avea pe ambele.

Reglementarea și plafonarea făcute din reflex, în afara crizelor reale, produc o „liniște artificială”. Această liniște omoară investițiile și flexibilitatea. Statul poate seta reguli și poate fi un arbitru corect (prin ANRE sau Consiliul Concurenței), dar nu poate comanda moleculelor de gaz printr-o ordonanță de urgență.

Lecția nespusă a iernii

”Gerul din zilele trecute a arătat ceva ce multă lume nu vrea să accepte: România nu a fost salvată de promisiuni, ci de reguli de piață.

Aceste reguli nu au apărut singure. Ele au fost elaborate, explicate, impuse și apărate în timp, în ciuda opoziției din toate direcțiile, pentru că fiecare schimbare care pune responsabilitatea pe masă deranjează. Piața liberă în gaze nu este o modă; este singura formă reală de securitate a livrărilor în condiții critice. Poți reglementa prețul pe hârtie cât vrei, dar dacă omori disciplina, vei reglementa și frigul din case.

Și încă ceva, pentru cei care se gândesc la întoarcerea în trecut: România nu își poate permite să învețe aceeași lecție de două ori.

Lecția pe care trebuie să o învățăm în aceste zile, în care România nu a stat în frig, este că principiile pieței libere nu sunt o teorie economică pentru conferințe, ci un mecanism de siguranță în viața reală. Ele sunt singurele motive pentru care, în România, în orele critice, cineva a avut interesul (importul de gaze pentru că prețurile erau mari) și obligația (penalitățile din Codul Rețelei dacă nu ai gaze suficiente pentru clienții tăi) să importe gaz la timp, pentru a nu rămâne românii în frig.

În schimb, reglementarea sau plafonarea făcută „din reflex”, în afara crizelor reale, nu produce securitate energetică — generează liniște artificială și comportament iresponsabil. Iar când liniștea artificială se termină, realitatea lovește direct: lipsă de investiții, lipsă de flexibilitate și lipsă de gaze exact când frigul este mai mare. Statul poate seta reguli și poate arbitra corect piața, dar nu poate înlocui mecanismele acesteia și nici nu poate comanda moleculele de gaz printr-o ordonanță.

Adevărul este simplu și incomod: nu plafonarea ne-a ținut cald, ci disciplina pieței. Iar dacă uităm acest lucru și ne întoarcem la ideea că statul „rezolvă” prin prețuri impuse și protecție generalizată, ne vom întoarce, inevitabil, la iernile în care „gazul era ieftin” doar pe hârtie, dar insuficient în casele oamenilor”, conchide Chisăliță.