Secretul strănutului: cât de mult ar trebui să vă faceți griji în privința acestui reflex exploziv?

Strănutul este unul dintre cele mai puternice reflexe involuntare ale corpului uman. Dar cât de îngrijorător ar trebui să fie acesta și ce poate indica despre sănătatea noastră?

De-a lungul istoriei, strănutul a fost interpretat adesea ca un semn sau un omagiu divin. În Odiseea, Telemachus strănută după rugăciunea Penelopei pentru întoarcerea lui Ulise – considerat un semn favorabil pentru echipa lui Odiseu. Xenofon, în Anabasis, interpretează strănutul unui soldat ca o confirmare divină că armata sa se poate întoarce acasă. Chiar și Sfântul Augustin nota cu ironie că oamenii vremii sale obișnuiau să se întoarcă la pat după un strănut matinal, scrie The Guardian.

Însă, în realitate, strănutul este în primul rând un răspuns fiziologic. „Este o reacție a organismului pentru a elimina ceea ce îl irită”, explică Sheena Cruickshank, imunolog și profesor la Universitatea din Manchester. „Pe lângă firele vizibile de păr din nas, toți avem cili – fire microscopice care se mișcă și simt în mod autonom. Dacă ceva se blochează în acești cili, nervii transmit semnalul de a scăpa de acea particulă, declanșând strănutul.”

Iritanții pot fi multipli: alergeni, viruși precum răceala sau gripa, sau particule de praf și piper. Uneori, strănutul poate fi declanșat și de nervul trigemen, responsabil pentru senzații și mișcări în zona facială. De exemplu, plucking-ul sprâncenelor sau expunerea la aer rece poate stimula reflexul. Există chiar persoane care strănută la lumina puternică – fenomen cunoscut sub numele de „Achoo syndrome”, ereditar și congenital.

10:28, 17.01.2026 • Sănătate

Cum afectează frigul organismul. Ce se întâmplă în corp când temperaturile scad sub -10°C

19:08, 09.01.2026 • Sănătate

„Mult prea stufoasă și adesea ruptă de realitate”. Rogobete cere simplificarea legislației din Sănătate

Contrar miturilor populare, fluxul vizibil al aerului în timpul strănutului călătorește mai puțin de un metru și cu o viteză de aproximativ 16 km/h, nu cu 160 km/h, cum se credea. Strănutul nu provoacă saltul inimii și nu poate face ochii să iasă din orbită. Intensitatea acestui reflex se datorează implicării mușchilor abdominali și toracici pentru a elimina rapid particulele iritante. „Este un mecanism de protecție de bază”, subliniază Cruickshank.

Cercetările arată că poluarea poate influența frecvența și intensitatea strănuturilor. „Știm că poluarea afectează mucoasa nazală și plămânii, favorizând pătrunderea unor agenți dăunători”, explică Cruickshank. „Există, de asemenea, dovezi că poluarea poate recalibra sistemul imunitar, provocând reacții nepotrivite la iritanți.”

Riscul ca un strănut în sine să transmită boli este dificil de evaluat, spune Catherine Noakes, profesor de inginerie mediului la Universitatea din Leeds. „Avem mai multe date despre particulele eliberate prin vorbire, respirație, cântat sau tuse. Strănutul apare mai rar și involuntar, ceea ce îl face greu de studiat.”

Totuși, unele infecții se pot transmite prin strănut, inclusiv răceala, gripa, COVID-19, tuberculoza, rujeola, oreionul, rubeola, varicela, virusul sincitial respirator, mononucleoza și adenovirusurile. Pentru a limita riscul, recomandarea este să acoperim strănutul cu un șervețel sau, alternativ, cu brațul. Dacă strănutăm în mâini și atingem obiecte, există riscul transmiterii bolilor, însă acesta este variabil.

Dacă ne aflăm într-un spațiu închis cu persoane care strănută, purtarea unei măști FFP2 este cea mai sigură soluție. „Dacă vă simțiți bolnav și strănutați frecvent, este mai bine să evitați prezența în spații publice”, adaugă Noakes.

În concluzie, strănutul poate semnala poluare, o boală iminentă sau doar o iritație minoră. În lipsa altor simptome, nu există motive majore de îngrijorare. Totuși, răspunsul politicos „Sănătate!” rămâne recomandat, chiar și pentru reflexele involuntare.