Prăbușire, colaps economic, dezastru, săriți… Să ne calmăm! Nu e deloc așa

Unele titluri din mass-media vizuală de ieri au sugerat că puterea de cumpărare a românilor s-a prăbușit în timp ce pe ecran se derulau imagini de la mai multe acțiuni de protest din țară împotriva măsurilor luate de Guvernul Bolojan. Acțiunile din stradă au fost prezentate ca o reacție directă a declinului economic. Datele oficiale arată însă o realitate mai nuanțată, care nu poate fi redusă la formule simpliste sau la concluzii dramatice.

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), în decembrie 2025 puterea de cumpărare a salariului net a scăzut cu aproape 5% față de decembrie 2024, marcând a șasea lună consecutivă de diminuare. Este cea mai accentuată scădere înregistrată de la austeritatea din 2010, când salariile publice au fost tăiate semnificativ. Această tendință a fost resimțită în mod direct de angajați, pensionari și beneficiarii de alocații sociale, care au văzut că veniturile lor reale nu mai țin pasul cu prețurile în creștere.

Declinul puterii de cumpărare nu poate fi atribuit unei singure cauze. Avem o inflație ridicată  – rata a depășit  9%, cea mai mare din UE, comparativ cu o medie europeană de aproximativ 2–3%. Aceasta a afectat prețurile alimentelor, energiei, carburanților și serviciilor, reducând efectul veniturilor salariale asupra consumului. Apoi, am avut parte de măsuri fiscale. Creșterea TVA, majorarea accizelor și înghețarea salariilor, pensiilor și alocațiilor sociale au influențat puterea de cumpărare, în timp ce guvernul a încercat să mențină un deficit controlat și să evite deteriorarea ratingului de țară. La acestea s-au mai adăugat factori externi. Prețurile la energie, inflația globală și fluctuațiile cursului valutar au accentuat presiunile asupra bugetelor familiilor, contribuind la scăderea puterii de cumpărare chiar și în sectoare unde salariile au rămas neschimbate.

Scăderea continuă a puterii de cumpărare are efecte directe și indirecte asupra economiei. În primul rând, consumul gospodăriilor, care reprezintă aproximativ două treimi din PIB, a început să încetinească. O diminuare a consumului înseamnă venituri mai mici pentru companii și, implicit, o presiune suplimentară asupra pieței muncii. În al doilea rând, reducerea consumului duce la venituri bugetare mai scăzute, ceea ce limitează capacitatea statului de a finanța investiții sau proiecte sociale. Aceasta poate genera un cerc vicios: venituri reduse – măsuri de austeritate – scădere suplimentară a consumului.

În ciuda acestui tablou sumbru, economia României nu a suferit un „colaps” în sensul unei prăbușiri financiare totale. Ratingul de țară a rămas în zona investment grade, iar deciziile luate la nivel guvernamental au avut rolul de a preveni o retrogradare în categoria junk, ceea ce ar fi majorat costurile de împrumut și ar fi accentuat presiunile asupra bugetului public. În acest sens, deciziile fiscale și monetare nu trebuie interpretate ca fiind „neapărat corecte” sau „eroice”, ci ca parte a unui echilibru dificil între stabilitate economică și nevoi sociale.

Dezbaterea publică este adesea polarizată. Unele televiziuni sau surse mediatice au prezentat situația prin prisma protestelor sau a nemulțumirilor sociale, folosind termeni precum „prăbușire” a puterii de cumpărare. Alte voci au accentuat riscurile financiare și necesitatea consolidării fiscale, în ideea că dacă nu aveam parte de măsurile considerate dureroase ajungeam la ”junk” și atunci ne era mult mai rău. Pentru cetățeni, cea mai utilă abordare este una bazată pe date verificabile: evoluția salariilor, rata inflației, indicele prețurilor de consum, nivelul investițiilor și al deficitului bugetar. În lipsa unei astfel de informări, percepția publică poate fi distorsionată, iar deciziile individuale — de la consum până la economisire — pot fi afectate.

E adevărat, România traversează o perioadă economică complexă, caracterizată prin scăderea puterii de cumpărare și presiuni asupra bugetului public. Aceasta nu înseamnă că economia este în colaps, dar evidențiază fragilitatea sistemului și necesitatea unui echilibru între politici fiscale și protecția veniturilor populației.

Discuțiile publice, protestele și dezbaterile politice sunt naturale într-un context democratic, însă pentru a fi eficiente, ele trebuie să se bazeze pe cifre reale și pe scenarii economice credibile. Înțelegerea mecanismelor care afectează puterea de cumpărare și stabilitatea economică poate ajuta cetățenii să facă diferența între percepții și realitate, între măsuri de prevenție și efecte ireversibile.

De ce am ajuns totuși aici? Asta-i o întrebare interesantă iar răspunsul îl găsim în măsurile luate până acum doi-trei ani de toate guvernele care au populat Palatul Victoria.