Nu toată lumea vrea să iasă: cele 5 partide care vor cu disperare să intre la guvernare

România trăiește, de câteva luni, într-o stare de alertă continuă. Nu pentru că ar fi început Reforma, Doamne ferește, ci pentru că, la fiecare două ore și jumătate, cineva amenință că iese de la guvernare. Dimineața ies unii. La prânz ies alții. Seara revin primii și anunță că, de fapt, nu ies, dar ar putea ieși. Noaptea, când omul simplu doarme, ies surse apropiate ieșirii, cu declarații ”pe surse”.

Românii trăiesc cu senzația că locuiesc într-un apartament unde cinci chiriași amenință constant că pleacă, dar nimeni nu pleacă niciodată, pentru că nimeni nu are unde să se ducă și, mai ales, pentru că frigiderul este plin.

În acest climat de claustrare psihologică…

… de guvernare care se evaporă și reapare ca aburul de pe capacul unei oale administrative, există totuși o rază de speranță.

Există, în România profundă, cinci formațiuni politice noi, curate, neatinse de responsabilitate, neîntinate de realitate, care doresc sincer, cu inima deschisă și contractul social pregătit, să intre la guvernare și să susțină Marea Reformă.

Nu le vrea nimeni.

Dar ele există.

Și așteaptă.

1. Partidul Stabilității Absolute (PSA)

Deviza: „Să nu schimbăm nimic, ca să se schimbe totul de la sine.”

Partidul Stabilității Absolute este prima formațiune politică din lume care a înțeles adevărul fundamental al administrației românești: mișcarea creează instabilitate.

PSA susține că reforma este un proces natural, geologic, care trebuie lăsat să se desfășoare lent, în milioane de ani. Exact ca formarea munților.

Programul lor politic este simplu și coerent:

– niciun funcționar nu va fi concediat
– niciun funcționar nu va fi angajat
– niciun funcționar nu va fi mutat
– niciun document nu va fi mutat din locul în care a fost pus prima dată

Ministerele vor fi păstrate exact așa cum sunt, pentru că, explică liderul partidului, profesorul emerit de nemișcare instituțională Traian Pajiște:

„Dacă scoți o piesă din mecanism, există riscul ca mecanismul să nu mai pară mecanism.”

PSA promite o guvernare liniștită, fără reforme traumatizante, fără decizii bruște, fără mișcări necugetate. Singura activitate permisă va fi contemplarea statului.

2. Uniunea Accelerării Radicale (UAR)

Deviza: „Reforma nu trebuie începută. Reforma trebuie terminată direct.”

UAR este opusul absolut al PSA. Este partidul vitezei pure.

Ei propun reformarea completă a statului român în primele 17 minute de guvernare.

Programul lor include:

– desființarea simultană a tuturor instituțiilor inutile, printr-un decret scris cu marker permanent
– reorganizarea administrației printr-un tabel Excel numit „Final_Final_Bun.xlsx”
– reducerea birocrației prin eliminarea alfabetului, considerat o formă primitivă de redundanță

Liderul partidului, Bleorge Mimion, fost consultant în accelerări conceptuale, explică:

„Problema României este că începe lucruri. Noi nu vom începe nimic. Vom termina totul direct.”

UAR promite o guvernare atât de rapidă, încât populația nu va apuca să observe schimbarea. Se va culca într-o țară și se va trezi în alta.

Sau în aceeași, dar scrisă cu alt font.

3. Partidul Responsabilității Delegative (PRD)

Deviza: „Noi ne asumăm totul. Dar altcineva execută.”

PRD este primul partid care a înțeles esența modernă a puterii: asumarea este un act pur simbolic.

Programul lor politic este revoluționar:

– guvernul va lua toate deciziile necesare, după o matură chibzuință
– implementarea deciziilor va fi delegată complet viitorului
– responsabilitatea pentru rezultate va fi atribuită trecutului

PRD propune înființarea unui nou minister: Ministerul Intențiilor Nobile, care va produce zilnic decizii impecabile, fără a le aplica vreodată.

„Aplicarea este o formă inferioară de gândire,” explică liderul partidului, Mălin Bobocea, fost balerin. „Important este să vrei. Sau să nu vrei deloc.”

4. Mișcarea pentru Reformă Permanent Amânată (MRPA)

Deviza: „Reforma este inevitabilă. Dar nu astăzi.”

MRPA este partidul realismului absolut.

Ei recunosc că reforma trebuie făcută. Sunt profund convinși de asta. Vorbesc despre asta zilnic.

Dar consideră că momentul nu este niciodată potrivit.

Programul lor politic include:

– crearea Comisiei pentru Stabilirea Momentului Optim al Reformei
– crearea Subcomisiei pentru Analiza Momentului Stabilit
– crearea Grupului de Lucru pentru Verificarea Analizei

După care, explică liderul partidului, fostul campion mondial la săniuș pe sticlă pisată Cornel Fleontea, „vom avea o bază solidă pentru a începe discuțiile preliminare despre posibilitatea conceptuală a reformei.”

MRPA promite o reformă perfect pregătită, care nu va fi niciodată compromisă de aplicare. Never ever ever!

5. Partidul Poporului Care chiar Vrea să Muncească (PPCVM)

Deviza: „Dați-ne ceva de făcut.”

Este cel mai periculos partid.

Pentru că este sincer.

Membrii PPCVM sunt oameni care chiar cred că statul există pentru a funcționa. Ei propun idei radicale, extremiste, aproape inacceptabile:

– ca funcțiile publice să aibă responsabilități reale
– ca instituțiile să producă rezultate
– ca deciziile să fie aplicate

Această formațiune politică a fost deja clasificată drept reacționar-utopică.

„Este o viziune frumoasă,” spun analiștii. „Dar nu este compatibilă cu realitatea.”

România este țara care nu mai vrea să se iasă de la guvernare.

Există deja dovezi concrete că aceste 5 formațiuni politice nu pot trece nebăgate în seamă.

Avem aici deja câteva articole cu greutate, rătăcite prin presa mică, de la ”Trompețica Prahoveană” la ”Monitorul de Schi Nautic”:

• „Programul de guvernare complet al Partidului Stabilității Absolute” — 47 de pagini goale, cu prefață de 12 pagini despre importanța conținutului.
• „Prima criză internă din Uniunea Accelerării Radicale: reforma a fost terminată înainte să înceapă partidul.”
• „Scandal la MRPA: reforma a fost amânată prea devreme.”
• „Demisia în bloc a Partidului Responsabilității Delegative: nimeni nu și-a asumat plecarea.”
• „PPCVM, partidul extremist care cere ca lucrurile să funcționeze.”

Aceste cinci partide nu au, deocamdată, prezență parlamentară.

Nu au sedii.

Nu au finanțare.

Nu au sondaje.

Au doar o dorință pură, nealterată de experiență: să intre la guvernare și să susțină și ele ceva.

Și, paradoxal, tocmai de aceea nu vor intra niciodată.

Pentru că adevărul pe care îl evităm, cu eleganță și disciplină, este simplu:

În România, problema nu este că nu există partide care vor să guverneze.

Problema este că există prea multe partide care vor să rămână la guvernare fără să guverneze.

Restul este doar mișcare browniană, în jurul unui centru de greutate care nu se schimbă niciodată.

Iar undeva, în afara Parlamentului, în niște peșteri-apartament sumar amenajate, cele cinci partide stau cuminți, cu programele pregătite, și așteaptă.

Nu să intre.

Ci să fie chemate.

Este diferența fundamentală dintre putere și speranță. Și asta ne pune o lacrimă fugară în colțul pleoapei.