Revoluția ocultă 5G: cum a devenit vrăjitoria românească industrie oficială cu influență socială uriașă

Publicat: 16 feb. 2026, 11:02, de Andrei Ceausescu, în Dezvăluiri , ? cititori
Revoluția ocultă 5G: cum a devenit vrăjitoria românească industrie oficială cu influență socială uriașă
Sursa foto: Vice.com

Europa avansează către raționalism și tehnologizare extremă, însă România surprinde printr-un spectacol social neobișnuit. Un sondaj recent realizat de INSCOP evidențiază o realitate care contrazice așteptările modernității: aproximativ 34% dintre cetățeni cred că anumite persoane au capacități supranaturale. De la telepatie și clarviziune până la vindecarea prin atingere, aceste „daruri” oculte nu mai aparțin doar basmelor, ci au devenit o parte activă a vieții cotidiene și a economiei subterane – și, în anumite cazuri, chiar a celei oficiale – a țării.

Recunoașterea oficială a „invizibilului”

Ceea ce în alte state ar fi privit ca o curiozitate antropologică, în România este o profesie reglementată. Includerea vrăjitoriei în nomenclatorul de meserii nu a fost doar o mișcare administrativă pentru colectarea taxelor, ci o validare implicită a unei piețe de servicii care refuză să dispară. Prezența „vrăjitoarei” în spațiul public este atât de comună, încât figurile lor au devenit parte integrantă din peisajul media, de la tabloide la Muzeul Astra din Sibiu, unde simbolistica acestor practici este documentată ca patrimoniu cultural, se arată într-un reportaj făcut de RFI.

Cele două fețe ale magiei: digital vs. arhaic

Articolul publicat de RFI identifică o dihotomie fascinantă în modul în care acest fenomen se manifestă în funcție de mediul social și apartenența comunitară:

1. „Vrăjitoria 2.0” și puterea brandingului online

În mediul urban și pe platformele de socializare, domină femeile din comunitatea romă, care au transformat tradiția într-o corporație mistică.Succesul este validat prin afișarea unui stil de viață luxos. Case impunătoare, mașini de ultimă generație și bijuterii masive servesc drept „dovezi” ale eficacității ritualurilor lor.

În present, ritualurile nu mai necesită neapărat prezența fizică. Ședințele pe WhatsApp, transmisiunile live pe TikTok și „curățarea aurei” prin apel video sunt metode curente.

Puterea financiară a acestor clanuri a ajuns la un nivel care permite proiecte de anvergură, precum intenția de a finanța construcția unor școli dedicate științelor oculte, încercând astfel să instituționalizeze o practică altădată marginalizată.

2. „Mestoraiele” și magia tăcută a satului

La polul opus, în profunzimea rurală a României, supraviețuiește o formă de misticism mult mai discretă. „Mestoraiele” (tămăduitoarele locale) reprezintă gardienele unei cunoașteri ancestrale.  Practica lor este o fuziune între fitoterapia empirică (utilizarea plantelor medicinale) și incantații ritmate, păstrate cu sfințenie sub pecetea secretului.

În comunitățile unde accesul la medicină modernă este limitat sau privit cu scepticism, aceste femei ocupă rolul de „vindecători de suflet” și trup, fiind mult mai integrate în țesutul social tradițional decât „vedetele” de pe internet.

Emanciparea prin esoterism: o perspectivă feministă neașteptată

Un aspect crucial subliniat de articolul amintit este rolul vrăjitoriei ca instrument de autonomie feminină. Într-un context istoric și social adesea restrictiv, practicarea magiei le-a oferit acestor femei independență financiară, autoritate social, libertate de mișcare.  Într-un mediu adesea patriarhal sau marginalizat, vrăjitoria le-a permis femeilor să devină principalii furnizori de venit ai familiei, răsturnând ierarhiile tradiționale. Este un secret public faptul că printre clienții vrăjitoarelor de top se numără politicieni de rang înalt, vedete și oameni de afaceri. Această poziție le oferă un tip de „soft power” (putere simbolică) și acces la informații confidențiale, transformându-le în actori influenți din umbră. Totodată, vrăjitoarea oferă ceea ce statul sau știința nu pot oferi întotdeauna: certitudine. Chiar dacă este o certitudine iluzorie, impactul psihologic asupra clientului este real.

România anului 2026 nu pare gata să renunțe la vechile superstiții; dimpotrivă, le integrează cu succes în fluxul modernității. Fie că este vorba despre o „descântătoare” discretă dintr-un sat uitat de lume sau despre o „clarvăzătoare” cu milioane de urmăritori pe rețelele sociale, fenomenul rămâne o oglindă fidelă a unei societăți care caută siguranța în mistic atunci când realitatea devine prea impredictibilă.