Bună țară, rea croială, mama ei de rânduială… din chirpici

Baletul făcut de actuala coaliție de guvernare, în special de PSD,  doar de dragul de a îl menține în fotoliul de premier pe Ilie Bolojan, ca să poată zâmbi liniștit Nicușor Dan de la Palatul Cotroceni și să se isterizeze useriștii, a dus România într-o fundătură cum n-a fost niciodată după 1990. Faptul că bugetul României va fi operațional, în cel mai fericit caz, după Paște, demonstrează că incompetența a ajuns politică de stat, iar prostia, aroganța și mediocritatea au devenit adevăratele virtuții ale habarniștilor care ne guvernează. Cea mai relevantă radiografie a amatorismului și diletantismului celor care au condus și conduc luntrea numită România o reprezintă bancul cu chirpiciul bulgăresc.

Într-o zi, domnul prim ministru pleacă să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Uitându-se pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frământau chirpici cu picioarele goale. Intrigat de ceea ce vede, domnul prim ministru opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:

– Măi, oameni buni, nu vă este ruşine de faceţi chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?

– Domnule prim ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.

– Îl exportaţi în Rusia?!! Extraordinar! Ce luaţi pe el?

– Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.

– Cum?! Introduceţi ilegal armament în ţară!

– Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran.

– În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?

– Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară. Din Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.

– Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?

– Ehh! Nişte microcipuri, care încap 1.000 într-un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ăla, ne dau zece mii de dolari.

– Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei?

– Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.

– De ce?

– Pentru că bulgarii nu vor decât euro.

Practic, bancul este azi de mare actualitate pentru că, după atâția ani în care mediocritățile au predominat și condus țara noastră de la Palatul Victoria și Cotroceni, am ajuns la vorbele regretatului Ilie Șerbănescu: România a ajuns o colonie la periferia Europei. De ce am ajuns în această situație dezastruoasă? Răspunsul îl avem tot de la Ilie Șerbănescu. „La începutul anilor 2000, pentru prima dată în istoria ei, România a ajuns în brațele occidentale, cele atât de mult visate și râvnite, arhilăudate și îndelung așteptate. Culmea, tocmai când a crezut că în sfârșit l-a apucat pe Dumnezeu de picior. România s-a trezit în numai câțiva ani cu o viteză istorică necunoscută, însă o biată colonie în aceste brațe, care i-au luat tot: resursele subsolului, distribuțiile de energie, industriile, băncile, pădurile, pământurile. Iar românii au ajuns chiriași în țara lor. Cum s-au petrecut aceste lucruri atât de repede și atât de profund? „Colaboraționismul” intern a fost același, masiv, ca în vremurile trecute. Numai că eficiența puterii străine a fost alta. Cea occidentală fiind net superioară celei estice, în fond, Occidentul a transformat România într-o colonie fără ocupație militară! Ceva aproape necunoscut în istorie și, oricum, remarcabil! De acum, România nu mai contează ca țară și există riscul ca teritorial să fie împărțită între noii ei proprietari dacă, așa cum se prefigurează lucrurile, aceștia se vor certa între ei”. Așadar, profețiile lui Ilie Șerbănescu s-au adeverit cu vârf și îndesat, fapt pentru care azi am ajuns să murmurăm zilnic versurile lui Victor Socaciu: „Bună țară, rea croială/Mama ei de rânduială./Ăia hoți, ăștia hoți, Mama lor la toți”.