Un oraș dispărut al lui Alexandru cel Mare, descoperit sub nisipurile deșertului

Un oraș fondat de Alexandru cel Mare, dispărut de secole sub straturile de nisip din sudul Irakului, revine în atenția comunității științifice internaționale. Descoperirea spectaculoasă este rezultatul unor cercetări arheologice desfășurate timp de peste zece ani de profesorul Stefan Hauser și o echipă de specialiști de la Universitatea din Constance, Germania. Situl, cunoscut în sursele istorice drept Alexandria de pe Tigru sau Charax Spasinou, ar putea oferi indicii esențiale despre organizarea urbană și dinamica economică a Mesopotamiei elenistice.

Orașul lui Alexandru cel Mare, redescoperit

Potrivit publicațiilor de specialitate, cetatea ar fi fost întemeiată în secolul al IV-lea î.Hr., la scurt timp după campaniile militare ale celebrului cuceritor macedonean în Orient. Orașul ar fi fost conceput ca o colonie strategică, destinată coloniștilor proveniți din alte centre regale, dar și soldaților invalizi ai armatei lui Alexandru. Amplasarea sa între marile fluvii Tigru și Eufrat i-a oferit încă de la început un avantaj comercial și militar semnificativ.

Deși construită la doar câțiva ani după celebra Alexandria din Egipt, a doua mare metropolă a acestei țări în prezent, cetatea din Mesopotamia a avut o evoluție mult mai dramatică. Factorii naturali și schimbările politice au influențat decisiv destinul său de-a lungul secolelor.

Inundații devastatoare și transformarea în Charax Spasinou

Orașul a fost afectat în repetate rânduri de inundațiile masive provocate de revărsările fluviului Tigru. Situația s-a schimbat radical în perioada domniei regelui persan Hyspaosines, care a adoptat măsuri ample de protecție. Acesta a ordonat construirea unor ziduri masive și ridicarea nivelului solului pe o circumferință de aproximativ 10.000 de metri, pentru a preveni catastrofele naturale.

17:06, 17.01.2026 • NECONVENTIONAL

Mister sub Oceanul Pacific: structuri ciudate descoperite în mantaua Pământului

În această etapă de reorganizare urbană și dezvoltare economică, cetatea a primit numele de Charax Spasinou. Sub conducerea lui Hyspaosines, orașul a cunoscut o perioadă de prosperitate, devenind un important nod comercial în regiunea mesopotamiană.

Secole de glorie urmate de abandon

Poziția strategică între cele două mari fluvii ale Mesopotamiei a transformat orașul într-un port de tranzit esențial pentru comerțul regional. Străzi largi, temple, cartiere dedicate meșteșugurilor și zone rezidențiale întinse conturau un peisaj urban complex și dinamic.

Cu toate acestea, începând cu secolul al III-lea d.Hr., presiunea inundațiilor tot mai frecvente a determinat populația să părăsească treptat zona. În lipsa locuitorilor și a infrastructurii de protecție, orașul a fost abandonat, iar vestigiile sale au fost acoperite în timp de nisipurile deșertului.

Piste istorice abandonate din cauza conflictelor

Primele încercări moderne de identificare a sitului au avut loc la mijlocul secolului al XX-lea. Un cercetător a suspectat că vestigiile descoperite în regiunea Jebel Khayyaber ar putea corespunde descrierilor Alexandriei de pe Tigru din scrierile secolului I d.Hr. Însă izbucnirea războiului dintre Iran și Irak, în anii 1980, a pus capăt definitiv acestor investigații.

Abia după decenii de incertitudine, în anul 2014, arheologii au primit autorizația de a relua explorările într-o zonă vastă, de peste 500 de kilometri. Cercetarea a fost realizată prin metode moderne de „prospectare de suprafață”, care permit identificarea structurilor îngropate fără săpături invazive.

Descoperiri arheologice și tehnologii moderne

Pe teren, specialiștii au identificat mii de fragmente ceramice, resturi industriale și cărămizi, indicii clare ale unei așezări urbane dezvoltate. Pentru a înțelege configurația orașului, echipa a colaborat cu geofizicieni care au utilizat magnetometre capabile să „vadă” prin straturile de sol.

Rezultatele preliminare arată că metropola era organizată în patru sectoare principale. Acestea includeau o zonă rezidențială extinsă, un port fluvial dotat cu ateliere, un palat monumental și un sistem complex de irigații destinat agriculturii. Harta magnetică sugerează existența unor străzi largi și a unor cartiere specializate în diverse activități meșteșugărești.

În prezent, cercetătorii pregătesc demararea unor săpături arheologice mai profunde, considerate esențiale pentru descoperirea completă a structurilor arhitecturale îngropate. Planurile pentru acest șantier de amploare ar putea fi însă influențate de instabilitatea geopolitică din Orientul Mijlociu, care continuă să reprezinte o provocare majoră pentru proiectele științifice din regiune.