Paradoxul Muzeului Național de Istorie: De ce rămâne „șantierul etern” al culturii române, deși există bani

Sediul de pe Calea Victoriei al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) se află de ani buni într-o stare de semi-funcționare. Un document oficial al Ministerului Culturii, semnat de ministrul Andras Istvan Demeter, explică mecanismele birocratice și logistice care blochează redeschiderea integrală a muzeului. Problema nu este lipsa banilor, ci complexitatea fără precedent a relocării patrimoniului.

De aproape două decenii, publicul vizitator are acces la doar o fracție din ceea ce ar trebui să fie cea mai importantă instituție muzeală a țării. Conform cifrelor furnizate de Ministerul Culturii, în prezent mai este disponibilă publicului doar aproximativ 20% din expoziția permanentă (cca. 3.000 mp situați la parter), restul spațiilor fiind reconvertite forțat în depozite, laboratoare și birouri.

Relocarea patrimoniului este obligatorie deoarece clădirea trebuie eliberată complet pentru a permite execuția lucrărilor de consolidare și restaurare. Aceste lucrări sunt vitale întrucât clădirea istorică a MNIR (fostul Palat al Poștelor) prezintă un risc seismic ridicat și degradări structurale acumulate în timp, care pun în pericol atât integritatea fizică a vizitatorilor, cât și siguranța celor mai valoroase tezaure ale României.

„Bariera” celor 10.000 de metri pătrați: de ce nu avem un muzeu deschis?

Marea piedică în calea restaurării și, implicit, a deschiderii totale a muzeului o reprezintă relocarea patrimoniului. Documentul ministerial invocă o problemă de proporții gigantice: dimensiunea colecției și necesarul de spațiu de depozitare, estimat la peste 10.000 de metri pătrați.

15:30, 05.03.2026 • Cultură

„Sunteți terorist? Ziarist?” – Jurnalistă intimidată de reprezentantul Ministerului Culturii după o investigație despre Muzeul Enescu

Situația este complicată de un detaliu tehnic major: relocarea va fi, în mare parte, permanentă. Ministerul recunoaște oficial că, după finalizarea viitoarelor lucrări de restaurare și refacerea expoziției conform standardelor moderne, o mare parte din bunurile de patrimoniu nu vor mai avea loc fizic în clădirea de pe Calea Victoriei. Căutarea unui spațiu secundar care să îndeplinească normele stricte de conservare și care să necesite investiții masive a dus la prelungirea sine die a termenelor.

Unde se împiedică avansarea? Labirintul birocratic

Deși Ministerul Culturii asigură că „nu există un blocaj administrativ”, cronologia evenimentelor indică un ritm extrem de lent.

Abia la data de 11 octombrie 2024 a fost semnat contractul pentru elaborarea D.A.L.I. (Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții).

După finalizarea D.A.L.I., urmează un parcurs sinuos: avizări interministeriale, aprobarea indicatorilor prin Hotărâre de Guvern și abia apoi lansarea licitației pentru execuție (tip „design & build”).

Ministerul avertizează că ritmul poate fi influențat de obținerea avizelor de la utilități, infrastructură și administrația locală, elemente care, istoric vorbind, au generat întârzieri de ordinul anilor în România.

Banii există, dar MNIR a rămas la coadă

Contrastul este izbitor dacă privim lista obiectivelor deja finalizate prin Unitătea de Management a Proiectului (UMP). Din fondurile de peste 618 milioane de euro (împrumuturi de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei și contribuția statului), au fost deja reabilitate instituții precum:

• Muzeul Național de Științe Naturale „Grigore Antipa”;
• Teatrul Național „I.L. Caragiale” București;
• Palatul Culturii din Iași;
• Opera Națională București.

În timp ce acestea sunt funcționale, MNIR se află abia la începutul celui de-al treilea acord-cadru de împrumut (proiectul LD 2097 din 2021), ratificat prin lege abia la finalul anului 2022.

Mitul banilor irosiți pe studii

Ministerul a ținut să clarifice și suspiciunile privind cheltuielile nejustificate. Din bugetul de peste 3,4 milioane de lei alocați în 2016 pentru proiectarea „Noului MNIR”, au fost plătiți efectiv doar 270.000 de lei, reprezentând premiile pentru concursul de soluții. De atunci, nicio altă sumă nu a mai fost direcționată către acest obiectiv, ceea ce explică, parțial, și stagnarea vizibilă a proiectului în ultimii opt ani.

Prin urmare, redeschiderea 100% a Muzeului Național de Istorie este un puzzle logistic de securizare a patrimoniului național. Până când Ministerul nu va identifica și finanța acei 10.000 mp necesari depozitării permanente a obiectelor care „nu mai încap” în sediul central, Calea Victoriei va găzdui în continuare un muzeu care funcționează, practic, la cota de avarie.