Salarii de până la 7.000 de euro pe lună în construcții. O țară din Europa caută 150.000 de muncitori

Un șef de șantier poate câștiga până la 7.000 de euro brut pe lună într-o țară europeană rămasă fără meseriași. Germania are nevoie de aproximativ 150.000 de persoane calificate în construcții, potrivit unei analize a Institutului Economic German. Românii pot ocupa aceste posturi fără permis de muncă, în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene, într-un an în care piața internă a muncii s-a strâns vizibil.

Cât se plătește pe fiecare meserie în construcțiile din Germania

Suma de 7.000 de euro reprezintă plafonul maxim și se aplică posturilor cu cea mai mare responsabilitate. Un șef de șantier ar putea primi între 4.500 și 7.000 de euro brut pe lună, în timp ce un maistru sau un responsabil de echipă ar câștiga între 3.800 și 5.000 de euro brut.

Grila coboară considerabil pentru celelalte categorii. Un zidar calificat ar primi între aproximativ 2.800 și 3.500 de euro brut lunar, iar electricienii, instalatorii sanitari și cei care montează sisteme de încălzire ar ajunge la sume cuprinse între 2.800 și 3.800 de euro brut.

La baza grilei se află muncitorii fără calificare. Un ajutor ar câștiga de regulă între 1.900 și 2.500 de euro brut pe lună, iar pentru unele posturi remunerația ar urca până la aproximativ 2.800 de euro.

ACTUALITATE

Bani în plus de la stat pentru românii de până la 30 de ani care își găsesc un job stabil: ce prevede noua măsură

Internațional

Germania investește 90 de milioane de euro în 50.000 de drone pentru Ucraina. Una dintre cele mai mari comenzi occidentale de armament

Mai mult, referința legală s-a modificat de la începutul anului. Salariul minim în Germania este, de la 1 ianuarie 2026, de 13,90 euro brut pe oră, însă veniturile din multe meserii calificate din construcții depășesc acest nivel.

Ce meserii sunt căutate și de ce s-a ajuns la un deficit de 150.000 de oameni

Lista posturilor neocupate acoperă aproape întreg lanțul unui șantier. Sunt căutați electricieni, instalatori sanitari și de încălzire, zidari, tâmplari, dulgheri, zugravi, muncitori specializați în finisaje și montatori de schele.

Cauzele deficitului s-au acumulat în timp. Îmbătrânirea forței de muncă, pensionarea unui număr mare de angajați, absența unei noi generații care să preia locurile rămase libere și lipsa personalului tehnic calificat au adâncit problema în ultimii ani.

Ba mai mult, presiunea urmează să crească. Sectorul construcțiilor ar beneficia în 2026 de reluarea unor proiecte publice și private amânate anterior, dar și de investițiile în creșterea eficienței energetice a clădirilor. În aceste condiții, aproximativ una din trei companii din construcții are posturi pe care nu reușește să le ocupe.

Cum arată piața muncii din România în același interval

Situația de acasă merge în direcția opusă. În primul trimestru din 2026, România a raportat 28.300 de locuri de muncă vacante, cu 4.300 mai puține decât în aceeași perioadă din 2025, potrivit Institutului Național de Statistică. Scăderi notabile s-au înregistrat în activități profesionale și tehnice, administrație publică și comerț.

Competiția pentru posturile rămase s-a intensificat. În iunie 2026 erau 511.600 de șomeri, iar companiile au scos aproximativ 110.000 de locuri de muncă în primele șase luni, interval în care candidații au depus peste 6,7 milioane de aplicări. Rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns la 28,8% între ianuarie și martie.

De ce diferența de salariu împinge meseriașii spre plecare

Comparația pe aceeași meserie explică atracția. Salariul minim din construcții în România este, în 2026, de 4.582 de lei brut pe lună, adică sub 900 de euro. Un zidar calificat pornește în Germania de la aproximativ 2.800 de euro brut, de peste trei ori mai mult.

Nici media pe economie nu schimbă raportul. Câștigul salarial mediu a fost în aprilie 2026 de 9.740 de lei brut și 5.843 de lei net, iar în termeni reali salariul net a fost cu 6,5% mai mic decât cu un an înainte.

Diferența trebuie însă citită cu costul vieții alături. Chiria, alimentele și utilitățile din Germania consumă o parte semnificativă din venit, iar suma încasată nu se traduce direct în putere de cumpărare echivalentă.