Cum se fabrică un partid de succes. Țara cere forțe proaspete

Țara are mereu nevoie de cineva care să-i promită răzbunare și reformă morală. Bogații trebuie arestați și deposedați, banii trebuie împărțiți în plic fiecărui „român adevărat”, iar oamenii care pun întrebări despre lege, buget sau prezumția de nevinovăție trebuie priviți cu atenție. Dacă au avut chef să meargă la școală și după primele șase clase, devin de-a dreptul suspecți că nu sunt români adevărați.

Sigur că nimeni nu știe cine tipărește plicurile sau cât va rămâne de împărțit după ce se termină deposedările. Asemenea amănunte nu trebuie să strice momentul.

Publicul cere forțe proaspete, voci neînfricate, oameni care să curețe țara de impostori.

Se găsesc imediat oameni dispuși să-i îndeplinească dorința. Mai ales dacă „a curăța țara” înseamnă, până la urmă, a hotărî ei și numai ei cine rămâne la butoane.

Așa ia naștere Uniunea Cutezătoare a Securiștilor Răsuflați.

UCSR nu este, încă, un partid.

Deocamdată, este un grup informal de oameni care și-au pierdut accesul la putere, dar nu și pofta de a o exercita.

Au nevoie de un vehicul politic nou.

Unul care să pară născut din furia poporului, deși a fost proiectat de oameni care cunosc toate intrările din spate ale puterii.

Întâi găsim banii

Prima ședință a UCSR nu începe cu întrebarea „Ce vrem pentru România?”.

Începe cu „Cine plătește masa?”

Un partid fără sedii, organizații locale și oameni care să lipească afișe nu poate trăi din entuziasm, oricât s-ar povesti asta la televizor.

Sponsorul potrivit nu este un om de afaceri cu fotografie pe site-ul companiei.

Este un stat aproape vecin și deloc prieten, căruia i-ar prinde bine niște patrioți români foarte vocali și niște decizii românești foarte convenabile.

Firește, într-un asemenea proiect imaginar, nimeni nu transferă bani într-un cont numit „Fondul pentru subminarea țărișoarei”.

Tocmai de aceea au fost inventate explicațiile complicate, intermediarii respectabili și oamenii care se supără grozav când îi întrebi de unde au pornit.

Sponsorului nu i se promite neapărat un minister. E prea mare.

I se promite ceva mai folositor: că, atunci când partidul va conta, anumite întrebări vor fi puse la București, iar altele nu vor fi puse niciodată.

Unde mai încape un partid?

După finanțare vine harta.

Nu cea administrativă, ci harta nemulțumirilor.

Ce alegători au rămas fără reprezentant?

Cine s-a săturat de partidele vechi, dar nu s-a împăcat nici cu cele noi?

Cine muncește, plătește și are sentimentul, adesea justificat, că nimeni nu-l ascultă?

UCSR nu trebuie să inventeze această furie. Ea există.

Trebuie doar să intre în mijlocul ei și să spună: „Știm noi cine ți-a făcut asta”.

Dacă răspunsul este suficient de simplu, bazinul electoral începe să se contureze. Dacă poate fi strigat, avem deja și sloganul.

Doctrina vine după ce găsim publicul

Un partid obișnuit ar porni de la niște convingeri și ar încerca să câștige oameni pentru ele.

UCSR lucrează mai eficient: află întâi ce vor oamenii să audă, apoi găsește un fraier care să numească asta „doctrină”.

Textul trebuie să conțină Țărișoara, Biata Noastră Țărișoară, strămoșii, glia, neatârnarea, copiii și măcar două trimiteri la demnitate.

Se adaugă brânză, barză, viezure. Dacă cineva întreabă ce legătură au între ele, i se răspunde că și-a pierdut rădăcinile.

Nimic nu trebuie să fie atât de precis încât să poată fi verificat peste șase luni.

Doctrina bună încălzește pieptul (ca secărica cu sirop de la tractir) și nu încurcă programul de guvernare.

Suntem împotriva Sistemului. Celui actual

UCSR se declară anti-Sistem cu toată convingerea unor oameni care ar ști să conducă Sistemul cu ochii închiși.

Pe afișe, luptă împotriva privilegiilor. La ședințele interne, identifică privilegiile ai căror titulari ar putea fi înlocuiți.

Pentru public, mesajul este limpede:

„Ei v-au luat țara. Noi v-o dăm înapoi”.

Detaliile privind cine va administra țara recuperată se discută după alegeri, preferabil fără într-un grup restrâns. Foarte restrâns.

Departamentul Scornelilor Utile intră în pâine

Un partid serios are nevoie de o structură specializată.

UCSR înființează Departamentul Scornelilor Utile înainte să aibă departament de sănătate. Este mai ieftin și produce rezultate mai repede.

Departamentul nu se ocupă de minciuni grosolane.

Acestea rezistă prea puțin. Se ocupă de lucruri care par să explice o supărare reală:

o cifră fără context, o fotografie veche, un document prezentat pe jumătate, o întrebare care începe cu „Nu vi se pare revoltător că…?”.

Până explică altcineva ce lipsește, partidul a publicat deja următoarea indignare.

Regula de aur este să nu lași publicul să se odihnească.

Luni dispar tradițiile.

Marți este atacată familia.

Miercuri ne ia cineva pădurile, deși nu s-a stabilit încă cine.

Joi se descoperă un „trădător de neam și patrie” care a cerut să vadă documentele de miercuri.

Vineri se face scandal cu el la televizor.

În weekend, conducerea merge să apere țărișoara pângărind monumente ale unei minorități prea vocale.

Distribuția: o trompetă și câțiva oameni de studio

În frunte trebuie pusă o trompetă puternică.

Nu este obligatoriu să știe cum funcționează bugetul.

Trebuie să intre într-o încăpere și să facă imposibilă conversația celorlalți. Să poată transforma orice întrebare despre propriul partid într-un discurs despre trădarea națională.

Pentru televiziuni se recrutează separat.

Acolo trebuie oameni care vorbesc repede, întrerup la momentul potrivit și pot rosti „tradiție” de unsprezece ori fără să pară că repetă același cuvânt.

Unul se ocupă de economie, altul masacrează seren Constituția, al treilea e în război cu pericolele care pândesc familia la fiecare colț.

Al patrulea este avocatul Principiilor Sfinte. E, de regulă, un bou solemn care se exprimă exclusiv în axiome naționaliste.

Al cincilea e generalul în rezervă capabil să scrie și poezii despre sacrificiul înaintașilor, la nevoie. E și autor de rugăciuni de uz protocolar.

Pentru presa care adoră banalitatea, toți ăștia acordă declarații ”în exclusivitate”. Nu au niciodată ceva nou de spus, dar asta n-a ucis pe nimeni, niciodată.

Dacă niciunul nu se pricepe, nu se vor pierde în explicații. Se vor concentra pe acoperit vocal contraopinenții.

În spate rămân oamenii care țin agenda, cunosc intermediarii și hotărăsc cine apare marți seara la televizor.

Aceștia nu trebuie fotografiați prea des. Strică povestea despre spontaneitate.

Se promit case, benzină și dragoste dacică

Programul electoral trebuie să fie generos.

UCSR promite case gratis, benzină mai ieftină ca braga și salarii care cresc fără să deranjeze prețurile.

Facturile vor scădea prin voință națională.

Tinerii plecați vor reveni după primul discurs al trompetei, iar fabricile se vor redeschide imediat ce le găsim un consiliu de administrație competent.

Pentru cei interesați de valorile familiei, partidul pregătește căsătorii spirituale numai între dacii liberi.

Oficierea se face sub cerul liber, cu participarea strămoșilor, în limita disponibilității acestora.

Cine cere detalii despre recunoașterea legală a ceremoniei este trimis la Departamentul Scornelilor Utile, care îl înscrie pe lista dușmanilor tradiției.

Se promite și scandal la liber cu „trădătorii de neam și patrie”. Este singura măsură despre care conducerea știe sigur că o poate pune în practică.

Inamicul trebuie să fie mare, mobil și mereu disponibil

Partidul are nevoie de un adversar numit „Sistemul”.

Avantajul acestui nume este că încape aproape oricine în el.

Azi sunt miniștrii, mâine judecătorii, poimâine profesorii care cer dovezi.

Dacă un membru UCSR este prins spunând o prostie, vinovat este tot Sistemul: i-a scos afirmațiile din context.

Campania merge și mai bine când țara este declarată permanent la un pas de dispariție.

Nu contează că oamenii se duc dimineața la serviciu și seara la cumpărături.

Li se explică faptul că tocmai această aparență de normalitate dovedește cât de perfidă este primejdia.

Listele se fac cu ce se găsește prin scorburile patriei

La un moment dat trebuie făcute listele electorale.

Aici proiectul întâlnește realitatea. Ies oareșce scântei.

Fiindcă partidul are sondaje, emisiuni și susținători pe internet, dar în multe județe nu are oameni cunoscuți nici măcar de vecinii lor.

Se deschid, așadar, scorburile irelevanței românești și se verifică cine este liber.

Apar foști candidați ai altor partide, experți în toate domeniile fără realizări în vreunul anume, mici celebrități locale și cetățeni care au descoperit patriotismul imediat după ce li s-a oferit un loc eligibil.

Nu trebuie să fie buni parlamentari. Trebuie să intre în Parlament.

În Parlament se vorbește mult și se lucrează cât încape

Alegerile vin, iar listele își fac treaba.

Trompeta intră prima, urmată de oamenii de studio și de surprizele din județe.

Câțiva parlamentari muncesc. Ceilalți descoperă că un discurs filmat în plen poate aduce mai multă atenție decât luni întregi de lucru la o lege.

Activitatea parlamentară rămâne subțire, dar sonoră.

Se depun proiecte cu titluri spectaculoase, se cer explicații pe ton de rechizitoriu și se filmează indignarea din toate unghiurile.

Când un proiect este prost scris și respins, Departamentul Scornelilor Utile anunță că Sistemul s-a speriat.

Acum se pot cumpăra și opinii

Intrarea în Parlament aduce marea schimbare din planul financiar.

UCSR nu mai depinde doar de generozitatea sponsorului de la început.

Are acces la subvenții de la bugetul de stat, iar legea permite partidelor să folosească acești bani inclusiv pentru cheltuieli de presă și propagandă.

În sfârșit, țărișoara participă direct la propria convingere.

Poporul român nu a fost întrebat dacă vrea să plătească giumbușlucurile de comunicare ale partidelor. Le plătește oricum, cu toată dragostea pe care i-o permite impozitul.

O parte din bani poate ajunge la campanii care îi explică zilnic cine trebuie iubit, cine trebuie urât și cât de istorică a fost intervenția trompetei de aseară.

Sponsorul, acel stat aproape vecin și deloc prieten, poate privi mulțumit: proiectul a prins rădăcini și a început să se întrețină din resurse locale.

Grupul informal care l-a conceput are funcții, acces și oameni care îi răspund la telefon.

Iar dacă alegătorii întreabă când vin casele gratis și benzina mai ieftină ca braga, răspunsul este deja pregătit:

După ce scăpăm definitiv de Sistem. Adică după ce toate butoanele ajung la noi, cutezătorii securiști răsuflați.