ÎCCJ cere miliardele, ÎCCJ va judeca dacă le primește. CCR lasă neatins marele conflict de interese instituțional

Curtea Constituțională a respins miercuri sesizarea Guvernului privind existența unui conflict juridic de natură constituțională cu Înalta Curte de Casație și Justiție în disputa pentru restanțele salariale ale magistraților.

Important:

CCR nu a decis că magistrații trebuie să primească cele aproape 4,8 miliarde de lei. A decis doar că acest conflict nu este unul de natură constituțională.

Procesul continuă, iar aici începe partea care ar trebui să dea fiori oricărui contribuabil.

Justitie

CCR deschide ușa dintre administrație și politică. Cine, oare, s-o fi pregătind să candideze?

POLITICĂ

Bolojan, chemat din nou la audierile din Senat despre întâlnirea cu Tănăsescu: nu știe dacă se prezintă

ÎCCJ reclamant, ÎCCJ arbitru

Înalta Curte a dat Guvernul în judecată pentru plata restanțelor salariale și a câștigat în primă instanță, la Curtea de Apel București. Guvernul și Ministerul Finanțelor au făcut recurs.

Unde se judecă recursul? La Înalta Curte.

Adică instituția care a pornit acțiunea ajunge, instituțional, și instanța supremă care va tranșa definitiv cauza.

Legal, există complete distincte, iar judecătorii cauzei nu sunt identici cu instituția reclamantă. Dar problema de aparență este devastatoare.

Justiția nu trebuie doar să fie independentă. Trebuie să și arate astfel.

Aproape cinci miliarde, plus penalități

Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să asigure plata drepturilor restante, inclusiv prin rectificare bugetară.

Hotărârea prevede, după rămânerea definitivă, penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere — o sumă care, raportată la 4,8 miliarde de lei, ar deveni uriașă.

Guvernul a încercat să mute disputa la nivel constituțional, susținând că instanțele nu pot dicta Executivului cum să distribuie bugetul public.

CCR, disciplinat și direct interesat, a refuzat această interpretare…

Marea problemă rămâne

Prin urmare, nu s-a tranșat întrebarea cea mai grea:

poate puterea judecătorească să producă, să valideze și apoi să execute asupra bugetului public propriile drepturi salariale, fără ca mecanismul să ridice o enormă problemă de conflict de interese instituțional?

CCR n-a răspuns astăzi la această întrebare.

A lăsat-o, ironic, tot în mâna Înaltei Curți.

Și… cum ar fi putut să fie mai simplu? O parte dintre judecătorii CCR provin chiar din magistratură, iar Curtea a fost chemată să arbitreze o dispută în care miza o reprezintă tocmai miliardele revendicate de sistemul judiciar. Poate nu dovedește părtinire. Dar nici nu ajută deloc aparența de imparțialitate a unui mecanism în care aceeași lume juridică ajunge, succesiv, beneficiar, reclamant și arbitru.