Ghidul împotriva hărțuirii la locul de muncă. Amenzile merg până la 50.000 de lei

Publicat: 12 dec. 2022, 17:31, de Cezar Amariei, în Business , ? cititori
Ghidul împotriva hărțuirii la locul de muncă. Amenzile merg până la 50.000 de lei

Problemele legate de hărțuire la locul de muncă vor putea fi rezolvate în baza unui Ghid, lansat astăzi de Ministerul Familiei. Pe lângă cea pe criteriul de sex apare și hărțuirea morală iar abaterile grave pot fi sancționate cu până la 50.000 de lei, dacă nu se califică în sfera cazurilor penale.  

Conform ghidului, supus dezbaterii publice, hărțuirea este o manifestare a relațiilor de putere și se poate înregistra și în cazul relațiilor inegale la locul de muncă, cum ar fi între conducerea instituției și angajați.

„Orice tip de hărțuire este interzis în mediul de muncă din instituțiile publice, cât și în afara acestora, inclusiv când este vorba de participarea la diverse evenimente, deplasări în interes de serviciu, sesiuni de formare sau conferințe inclusiv în relație cu beneficiarii instituției.

Hărțuirea este un comportament nedorit, inclusiv de natură sexuală, care face o persoană să se simtă ofensată, umilită sau intimidată. Aceasta include situațiile în care o persoană este rugată să se angajeze în activități sexuale ca o condiție a angajării persoanei respective, precum și situații care creează un mediu ostil, intimidant sau umilitor”, se arată în document.

Ce poate fi considerată hărțuire

Hărțuirea poate implica unul sau mai multe incidente și/ sau acțiuni care constituie hărțuire fizică, verbală și non-verbală. Exemple de conduită sau comportamente care constituie hărțuire la locul de muncă includ, dar nu se limitează la:

– Conduita fizică: contact fizic nedorit, inclusiv prinderi, ciupiri, frecări, sărutări, îmbrățișări, mângâieri, atingeri necores punzătoare, pe cap sau pe corp; violența fizică, inclusiv agresiunea sexuală; utilizarea amenințărilor sau recompenselor legate de locul de muncă, pentru a solicita favoruri sexuale.

– Conduita verbală: comentariile privind aspectul, vârsta, aspectul, viața privată a unui angajat etc; comentarii sexuale, povești și glume de natură sexuală; avansuri sexuale; invitații sociale repetate și nedorite pentru întâlniri sau intimitate fizică; insulte legate de sexul angajatului sau alte caracteristici ale sale; observații condescendente sau paternaliste; trimiterea de mesaje umilitoare, degradante, explicite sexual (prin telefon, e-mail sau orice alte mijloace de comunicare).

Poate fi considerată hărțuire la locul de munca adoptarea a cel putin unuia dintre comportamentele de mai jos, clasificate in functie de efectele asupra victimei:

a. Acțiuni vizând împiedicarea victimei de a se exprima:

– superiorii ierarhici îi refuză victimei posibilitatea de a se exprima;

– victima este frecvent întreruptă când vorbește;

– colegii împiedică victima să se exprime;

– colegii țipă, jignesc victima;

– este criticată activitatea victimei;

– este criticată viața privată a victimei;

– victima este terorizată prin apeluri telefonice;

– victima este amenințată verbal;

– amenințarea victimei în scris;

– refuzarea contactului cu victima (se evită contactul vizual, se fac gesturi de respingere etc.);

– ignorarea prezenței victimei (spre exemplu, adresându-se altei persoane, ca și când victima nu ar fi prezentă).

b. Acțiuni vizând izolarea victimei:

– nu se vorbește niciodată cu victima;

– victima nu este lăsată să se adreseze altei persoane;

– victimei i se atribuie un alt post care o îndepărtează și izolează de colegi;

– li se interzice colegilor să vorbească cu victima;

– se neagă prezența fizică a victimei.

c. Acțiuni ce presupun desconsiderarea victimei în fața colegilor:

– victima este vorbită de rău sau calomniată;

– se lansează zvonuri la adresa victimei;

– victima este ridiculizată;

– se pretinde că victima este bolnavă mintal;

– victima este constrânsă pentru a se prezenta la un examen psihiatric;

– se inventează o infirmitate a victimei;

– se imită acțiunile, gesturile, vocea victimei pentru a o ridiculiza mai bine;

– sunt atacate credințele religioase sau convingerile politice ale victimei;

– se glumește pe seama vieții private a victimei;

– se glumește pe seama originii sau naționalității victimei;

– victima este obligată să accepte activități umilitoare;

– evaluarea inechitabilă a muncii victimei;

– deciziile victimei sunt contestate;

– agresarea victimei în termeni obsceni sau insultători;

– hărțuirea sexuala a victimei (gesturi sau propuneri).

d. Discreditarea profesională a victimei:

– nu i se atribuie sarcini de realizat;

– privarea de orice ocupație și vegherea ca victima să nu-și găsească singură vreo ocupație;

– incredințarea unor sarcini inutile sau absurde;

– acordarea de activități inferioare competențelor;

– atribuirea în permanență a unor sarcini noi;

– impunerea executării unor sarcini umilitoare;

– încredințarea unor sarcini superioare calificării în scopul discreditării victimei.

e. Compromiterea sănătății victimei:

– încredințarea unor sarcini periculoase și nocive pentru sănătate;

– amenințarea cu violențe fizice;

– agresarea fizică a victimei, fără gravitate, ca un avertisment;

– agresarea fizică gravă;

– i se provoacă intenționat victimei cheltuieli, cu intenția de a-i produce prejudicii;

– provocarea de neplăceri la domiciliu sau la locul de muncă;

– agresarea sexuală a victimei.

Cele patru faze ale hărțuirii

Evoluția progresivă a unei situații de hărțuire pe criteriul de sex și de hărțuire morală la locul de muncă cuprinde patru faze de evoluție după cum urmează:

1. Prima faza – divergențe de opinii, ușoare conflicte interpersonale care se pot rezolva, dar care rămân nerezolvate și pot degenera.

2. Faza a doua – instalarea treptată a stării de tensiune, prin acțiuni agresive repetate îndreptate de către o persoană sau de un grup de persoane asupra altei persoane.

3. Faza a treia – necesitatea intervenției conducerii entității pe parcusul evoluției situției pentru a evita escaladarea conflictului.

4. Faza a patra – stigmatizare, izolare socială, înlăturarea victimei de la locul de muncă, fapt care diminuează șansele acesteia de a se încadra la alte locuri de muncă.

Firmele trebuie să aibă o persoană responsabilă, desemnată să soluționeaze toate cazurile de hărțuire.  

Sancțiuni și măsuri disciplinare

Orice persoană care a fost găsită vinovată de hărțuire în urma investigațiilor, încălcând condițiile politicii anti-hărțuire, poate fi supusă uneia dintre următoarele sancțiuni:

• avertisment verbal sau scris;

• evaluare nefavorabilă a performanțelor;

• reducere a salariilor;

• transfer;

• retrogradare;

• suspendare;

• concediere.

Natura sancțiunilor va depinde de gravitatea și amploarea actelor de hărțuire. Se vor aplica sancțiuni proporționale, pentru a ne asigura că incidentele de hărțuire nu sunt tratate ca fiind comportamente normale/ tolerabile.

Răspunderea contravențională, în cazul comiterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, se stabilește în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 167/2020 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de hărțuire psihologică la locul de muncă, astfel:

– Constituie contravenție hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.

– Constituie contravenție și se sancționează cu amendă: de la 30.000 lei la 50.000 lei neîndeplinirea de către angajator a obligației de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.

– Constituie contravenție și se sancționează cu amendă: de la 50.000 lei la 200.000 lei nerespectarea de către angajator a obligației constând în interzicerea stabilirii de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.