Agențiile de publicitate sunt supărate rău pe Georgică: ”Planul lui Simion” – o farsă de campanie ambalată în „strategie de marketing”
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/05/casuta-de-marketing-a-lui-Georgica.jpg)
Când George Simion a anunțat, cu vocea-i de tribun autoproclamat, că oferă „case de 35.000 de euro pentru toți românii”, jumătate din țară a râs, cealaltă jumătate s-a dus la sediul AUR să se înscrie. Ceea ce părea o inițiativă populistă devenea, în realitate, cea mai cinică strategie de marketing politic a ultimelor două decenii. Un truc. O capcană. O ticăloșie cu ambalaj de speranță.
„Planul Simion” – adică, de fapt, planul de a aduna semnături
În 2024, în plină campanie de precalificare electorală, Simion avea o problemă concretă: nu reușea să adune suficient sprijin formal pentru candidatura sa. Așa că a inventat o schemă diabolic de simplă: oferă-le românilor o fantezie – o locuință aproape gratis – și pune-i să semneze o listă. Ce nu le-a spus însă mulți dintre cei care au completat datele este că acele semnături deveneau, implicit, semnături de susținere pentru candidatura lui la Președinție.
Nu a fost o simplă colectare de date. A fost o operațiune de extragere a consimțământului sub un pretext fals.
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/05/casa-de-35-000-de-euro.jpg)
casa de 35 000 de euro
„A fost o formă de marketing” – recunoașterea care dezvăluie tot
Recent, într-un acces de sinceritate sau de aroganță, Simion a recunoscut la Digi24 că „planul caselor” a fost „o formă de marketing, de promovare”. Adică o strategie de atragere a atenției. Nimic mai mult.
Și, cu un zâmbet larg și o voce sigură, a admis că această promisiune nu era una reală, ci „un mecanism de mediatizare”. Ce uită să spună este că mecanismul a funcționat cu motorină din banii statului, pentru că partidul AUR a cheltuit peste un milion de euro din subvenția publică exact pentru această campanie de „promovare”.
Reacția publicitarilor: marketingul nu e escrocherie
UAPR, IAB România și ADC*RO, cele mai importante organizații din domeniul publicității și marketingului, au reacționat imediat și virulent. Într-un comunicat comun, profesioniștii din industrie au denunțat afirmația lui Simion drept periculoasă, incorectă și jignitoare. Nu, marketingul nu e minciună. Nu, o strategie de promovare nu e echivalentă cu un șantaj emoțional colectiv. Marketingul real creează valoare, nu vinde iluzii cu scop electoral.
Acest gen de manipulare, spun specialiștii, subminează încrederea în întreaga industrie și transformă o știință a comunicării într-o unealtă de fraudare a conștiinței colective.
Între glumă și fraudă morală
Simion încearcă acum să relativizeze totul: „n-am promis, doar am lansat o idee”. Dar în fapt, ideea a fost un paravan pentru o operațiune electorală opacă, prin care a obținut semnături, legitimitate și capital electoral.
A semnat cineva pentru locuință și s-a trezit susținător oficial al candidaturii Simion? Așa ceva, în orice alt stat de drept solid, ar fi generat o anchetă. În România, a generat un scor de 42% în primul tur.
Un nou tip de înșelătorie politică
Ceea ce a făcut Simion nu e doar populism. Nu e doar manipulare. E ceva mai perfid: e modelul noului escroc electoral. Nu promite direct, ci sugerează. Nu cere semnături, ci „oferă locuințe”. Nu minte în față, ci învăluie minciuna în cuvinte neutre: „marketing”, „promovare”, „acțiune socială”.
Dar efectul este brutal: oameni înșelați. Speranțe false. Un vot care a plecat din stomac, nu din creier. Și un precedent periculos: că poți construi o campanie întreagă pe un vis gol.
”Marketingul” lui Simion e un ceasornic de ceară
La finalul zilei, „Planul Simion” nu e un plan. E o scamatorie electorală învelită în termenii unei profesii oneste. A funcționat, desigur. Pentru că în România, dacă spui „casă ieftină”, lumea vine. Mai ales când nimeni altcineva nu oferă nimic.
Dar ceea ce rămâne în urmă e mai grav decât o promisiune neonorată: e compromiterea ideii de comunicare publică. E delegitimarea marketingului. E acceptarea ideii că politica se face nu prin proiecte, ci prin păcăleli emoționale cu iz de promoție de supermarket.
George Simion n-a vândut case.
A vândut un vis.
Și l-a încasat în semnături.