Azi e Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni: Pe cine ocrotește și ce trebuie făcut neapărat astăzi

În fiecare an, la data de 6 decembrie, Biserica Ortodoxă şi cea Romano-catolică îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul copiilor, al celor sărmani și nu numai. Conform tradiției populare, în nopțile sfinte de Sărbători, când cerurile se deschid, preț de o secundă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.

Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae (i se mai spune și Făcătorul de minuni) este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate şi al celor acuzaţi pe nedrept. Sfântul Nicolae apare ca o figură proeminentă: chipul său a fost aşezat, de exemplu, pe stema Camerei de Comerţ din Bari, Italia.

Născut în cetatea Patara din ținutul Lichiei, din Asia, Sfântul Nicolae (în limba greacă biruitor de popor ) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinții, Nicolae și-a împărțit averea săracilor și a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitală Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim. Creștinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viață a unui corabier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune și post, a furtunii de pe mare ș.a.). În ultima parte a vieții s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducându-se vestea că din mormîntul sau izvorăște mir, creștinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile.

De ce se pun azi în apă crenguțe de pomi fructiferi

Din veacul al XIX-lea, mîna dreapta a Sfîntului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Noi din București, unde se găsește și mormîntul Sfîntului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din țară și mai ales din Ardeal au hramul Sfîntului Nicolae. Moaştele Sfântului Nicolae sunt păstrate la Catedrala din Bari, în Italia, într-o criptă din care izvorăşte un lichid incolor, numit „Mana” sau „Santa Mana”. Potrivit tradiţiei, episcopul acestei eparhii amestecă acest lichid cu apă, îl binecuvântează și îl împarte credincioşilor.

În vestul ţării, sărbătorile de Crăciun încep de la Sfântul Nicolae, când fetele se adună în grup, încă din seara de 5 decembrie şi frământă plăcinte pentru a doua zi. La 9 seara, niciun minut mai devreme sau mai târziu, sosesc flăcăii şi se încinge petrecerea. Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spun tradiţiile populare.

În colindele româneşti se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr, asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea „joardă” (băț, ramură) a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa flori albe.

Mai multe articole...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele articole