Campaniile ilegale ale industriei farmaceutice, tolerate în România

Încurajarea consumului de medicamente prin reduceri sau oferte de preț este o practică ilegală la nivelul Uniunii Europene, deoarece se consideră că produsele farmaceutice trebuie luate doar în caz de necesitate, nu excesiv. Cu toate acestea, toți marii jucători din industria farma românească recurg la această metodă, fără a fi deranjați de autorități.

În urmă cu mai bine de două decenii, în 2001, Parlamentul și Consiliul European adoptau o directivă de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman.

Directiva viza difuzarea de informații care încurajează achiziționarea de medicamente prin preț, anunțând o ofertă promoțională sau făcând referire la o vânzare combinată cu cea a altor medicamente sau produse, intră, în consecință, sub incidența noțiunii de „publicitate pentru medicamente”, chiar și atunci când aceste informații se referă la medicamente nedeterminate.

Cazul Letoniei

În apropierea Crăciunului, pe 22 decembrie, Curtea Europeană de Justiție (CJUE) se pronunța  în cazul EuroAptieka, o societate cu activitate farmaceutică în Letonia. În anul 2016, Inspecția pentru Sănătate Publică din Letonia i-a interzis să difuzeze o publicitate referitoare la o vânzare promoțională de medicamente, în temeiul unei dispoziții naționale care interzice publicitatea pentru medicamente axată pe prețuri, pe oferte promoționale sau pe vânzări combinate de medicamente și alte produse.

Curtea a arătat că publicitatea pentru medicamentele care nu sunt eliberate pe bază de prescripție medicală și nici nu sunt rambursabile, care sunt vizate mai precis de această dispoziție națională, este, în principiu, autorizată de această directivă.

„Statele membre sunt însă obligate, pentru a preveni apariția unor riscuri pentru sănătatea publică, să interzică orice conținut publicitar care este de natură să încurajeze utilizarea irațională a unor asemenea medicamente”, se arată în decizia CJUE.

Magistrații arată că publicitatea pentru medicamentele care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală și nici nu sunt rambursabile poate exercita o influență deosebit de importantă asupra evaluării și a alegerii efectuate de consumatorii finali, atât în ceea ce privește calitatea medicamentului, cât și în ceea ce privește cantitatea care urmează să fie achiziționată.

În plus, publicitatea prin prețuri și publicitatea pentru oferte promoționale sau pentru vânzări combinate de medicamente și alte produse pot determina consumatorii finali să achiziționeze și să consume aceste medicamente în funcție de un criteriu economic, fără să efectueze o evaluare obiectivă întemeiată pe proprietățile terapeutice ale medicamentelor și pe nevoi medicale concrete.

Prețul, motorul campaniilor românești

Toți marii jucători din industria farmaceutică românească au campanii axate pe preț. Într-un caz, inclusiv sloganul – „„dr. Max – prețuri Max de mici” – e bazat pe criteriul financiar.

„În farmaciile dr. Max ai prețuri speciale la sute de produse”, este una dintre campanii, ce vine cu argumente de tipul „Enzime pancreatice” preț cu card 12.99, preț fără card 14,99 lei ori „Calmocalm Night” preț cu card 12,99, preț fără card 22,49 lei.

În cazul lanțului Catena, aceeași abordare: „Prinde ofertele lunii la Catena” oferă diferite variante, cum ar fi „Supramax articulații preț redus de la 99,50 la 83,90 lei”.

Nici concurența nu se lasă mai prejos, cu campania „Descoperă ofertele lunii la Sensiblu”. Unul dintre produsele promovate este „Complex de calciu, magneziu și vitamina D3 preț cu card 14,99 fără card 19,99”.

„Asemenea conținuturi publicitare (de tipul celor prezentate de noi mai sus, n.r.) asimilează, pe de altă parte, medicamentele altor produse de consum, care fac în general obiectul unor rabaturi și al unor reduceri de preț.

Publicitatea prin prețuri și oferte promoționale sau vânzări combinate de medicamente și alte produse încurajează, așadar, utilizarea irațională și excesivă a medicamentelor care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală și nici nu sunt rambursabile”, susțin magistrații CJUE.