Când se merge cu Steaua. Tradiții de Crăciun

Copiii din satul tradițional, dar și din centrele urbane, merg cu steaua de la Crăciun și până la Bobotează. Cel mai vechi obicei se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească de steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

„Steaua sus răsare”

Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi, multe din ele, din tradiţiile locale.

Micul cor al “stelarilor”, care intră în casă în zilele Crăcinului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus: „Steaua sus răsare”; „În oraşul Vitleem”; „Trei crai de la răsărit”.

De obicei, cei care merg cu steaua, sunt cete de copii în vârstă de 7 – 14 ani.

Steaua, în funcție de zona folclorică, are forme diferite. Unele sunt fixe, altele au un dispozitiv telescopic, care aruncă în sus steaua.

În general, steaua are în centrul  o icoană a maicii domnului cu pruncul Iisus, și de jur împrejur niște brațe ce imită razele unei stele, confecționate din lemn sau sârmă pe care se împletesc decorațiuni din hârtie colorată, peteală, și se atașează clopoței sau zurgălăi.

Mersul cu Steaua se numără printre multele tradiții de Crăciun și se practică în continuare, în special în zonele rurale.