Marea doamnă a muzicii clasice, omagiată la Paris

Astăzi, la Paris, la Théâtre du Rond Point, francezii și, implicit Ambasada României în Franța își amintesc de Clara Haskil, fabuloasa pianistă româncă. Ei îi este dedicată piesa scrisă de belgianul Serge Kribus, iar actrița Laetitia Casta, într-un «one woman show» interpretează cu «pudoare și sensibilitate», după cum scrie presa franceză, rolul Clarei.

Românca, admirată de-a lungul vieții de Enescu, Rubinstein, Stravinsky, Dinu Lipatti, s-a născut la București, pe 7 ianuarie, 1895. Pianul a fost, dacă se poate spune astfel, jucăria ei, încă de la trei ani. Mama Clarei, pasionată de muzică, a înțeles din prima clipă că fiica ei are un talent uluitor. Așa că, educația fetiței s-a axat pe studierea pianului și a viorii. Și, la doar cinci ani, Clara Haskil spunea cu degetele-i lungi povești mirifice la pian, în fața Reginei Carmen Sylva. Aceasta, impresionată de talentul copilei subțiratice, delicate, chiar fragile, care privea cu ochii ei de mură coaptă lumea, i-a oferit o bursă de studii la Viena.

La zece ani, Clara are, deja, primul ei concert în fața unei săli pline. Cu orchestră și fără partitură. În 1909 primește premiul I la Concours de l’Union Française de la Jeunesse of Paris și premiul II în cadrul Conservatorului din capitala Franței. Iar în 1910, la vârsta de 15 ani, artista absolvește cursurile Facultății de Muzică cu premiul Prémier Prix. La 18 ani, deja era cunoscută în Europa și-n America.

Din păcate, cele două războaie mondiale, starea ei precară de sănătate – suferea de scolioză și intervenția chirurgicală făcută mai târziu nu a ajutat prea mult – dar, mai ales faptul că era evreică au împiedicat evoluția și notorietatea Clarei să bubuie în lume, așa cum ar fi meritat. Ba, se poate spune că, din cauza originii ei, a tot fost hăituită, până după 1948. Abia în ultimii ani din viață, Clara a putut să-și cumpere, din concertele la care a ținut capul de afiș, un pian Steinway, așa cum își dorea. A susținut concerte în Olanda, în Germania și în Franța, iar în 1956 a fost aleasă de Orchestra Philharmonia și Herbert von Karajan pentru un turneu european omagial Mozart, pentru bicentenarul nașterii compozitorului, apoi a făcut turnee în Statele Unite, la Boston și New York, unde a susținut patru concerte cu Charles Munch și Paul Paray și a fost aplaudată minute în șir, în picioare, de către fani.

Despre pianista româncă se spune că este cea mai bună interpretă a partiturilor lui W.A. Mozart. Născută să le interpreteze. De asemenea, este apreciată pentru interpretarea compozițiilor lui L.v. Beethoven, Schubert, Robert Schumann, Frédéric Chopin și Scarlatti.

Pianista de renume mondial încetează din viață în 1960, în vârstă de 65 de ani. Clara a căzut pe scările stației Gare du Midi și, deși a beneficiat de intervenție medicală de urgență, nu a mai putut fi salvată. Ea a fost înmormântată în cimitirul Montparnasse din Paris, lângă cele două surori ale sale.

Dinu Lipatti a descris-o pe Clara Haskil cântând ca și cum ar fi reprezentat „suma perfecțiunii pe pământ”, Wilhelm Backhaus descria recitalurile ei ca fiind „cel mai frumos lucru din lume”, Tatyana Nikoleyeva a plâns atunci când a ascultat-o pentru prima dată cântând la pian, iar Rudolf Serkin i-a zis „perfecta Clara”, în timp ce Charlie Chaplin afirma: „Am întâlnit trei genii în viața mea: Winston Churchill, Albert Einstein și Clara Haskil”.

Încă din 1963, la trei ani după moartea ei, în Elveția, la Vevey, oraşul în care artista a locuit aproape 20 de ani, se desfășoară un concurs internaţional de pian, care îi poartă numele. Acesta omagiază memoria Clarei și are ca scop descoperirea de tinere talente. Iar din 2014, la inițiativa pianistei Alina Azario, există și la Sibiu un festival care îi e dedicat.

Premiera piesei care îi e dedicată, are loc, așa cum spuneam, azi, și se va juca, fără urmă de dubiu, câteva săptămâni. În toată această perioadă, Clara Haskil va urca, din nou, pe scenă, în interpretarea Laetitiei Casta.