Mașina de produs cutremure a lui Nikola Tesla

Celebru pentru studiile și invențiile legate de electricitate și energie, Nikola Tesla a gândit și un sistem menit să producă cutremure. Prestigioasa revistă americană Forbes i-a acordat atenție în urmă cu trei ani și merită discutat din nou în contextul cataclismului din Turcia – Siria și a evenimentelor recente din Oltenia. Cu o mențiune extrem de importantă: mașinăria imaginată de Tesla nu s-a dovedit a fi funcțională.

Tesla (foto) a rămas în istorie prin dezvoltarea sistemului de curent alternativ, făcând posibilă transmiterea energiei electrice pe distanțe mari. A lucrat, de asemenea, la comunicarea fără fir și la transferul de energie. A fost un gânditor strălucit, dar și foarte excentric iar părțile enigmatice ale personalității sale îl fac un subiect atât de interesant pentru conspirații.

Tesla este creditat că a lucrat la surse de energie necunoscute, pentru a fi contactat de OZN-uri, a provocat explozia din Tunguska și chiar a lucrat la un generator de cutremur.

Dispozitivul de produs cutremure

În 1896, Tesla lucra la oscilații care să fie folosite pentru transferul de energie. Ideea a fost de a crea un oscilator alimentat cu abur, capabil să producă diverse frecvențe. Dacă frecvența se potrivea cu frecvența de rezonanță, un dispozitiv de recepție ar trebui să transforme oscilațiile mecanice înapoi într-un curent electric.

În 1897, dispozitivul era gata și în 1898 se presupune că a reușit să producă oscilații suficient de puternice în laboratorul din New York, încât vecinii alarmați au sunat la poliție și la ambulanță, temându-se să se producă un cutremur. Mai târziu, Tesla i-a explicat acest principiu reporterului Allan L. Besnson, care a publicat în februarie 1912 un articol despre rezonatorul lui Tesla în revista The World Today:

„Și-a băgat micul aparat de produs vibrații în buzunarul hainei și a ieșit să vâneze o clădire de oțel pe jumătate ridicată. Jos, în cartierul Wall Street, a găsit una, zece etaje de cadru de oțel, fără cărămidă sau piatră pusă în jurul ei. a prins aparatul de una dintre grinzi și a făcut mai multe reglaje.

Tesla a spus că, în cele din urmă, structura a început să scârțâie și să geamă, iar muncitorii au coborât la pământ îngroziți de panică, crezând că a avut loc un cutremur. Poliția a fost chemată. Tesla a pus aparatul de vibrat în buzunar și a plecat. Încă zece minute și ar fi putut pune clădirea la pământ. Și, cu același vibrator, ar fi putut arunca podul Brooklyn în East River în mai puțin de o oră.”

Scopul aparatului de produs cutremure

Tesla și-a imaginat să folosească undele generate de invenția sa pentru aplicații pașnice. Un dispozitiv ar transforma electricitatea în vibrații. Apoi, Tesla ar folosi rocile din subteran pentru a trimite vibrațiile către un al doilea dispozitiv. Acest dispozitiv de recepție ar prelua vibrațiile și ar transforma oscilațiile în energie electrică, pentru a fi utilizat local.

În anii 1930, Tesla a imaginat folosirea unor dispozitive mai mici pentru a elibera energia de pe Pământ, în acest caz, pentru a preveni cutremure. Cu toate acestea, sistemul de „telegeodinamică” imaginat de Tesla nu a reușit niciodată să treacă dincolo de prototip.

Dispozitivul nu era în realitate suficient de puternic pentru a trimite energie suficient de departe. Amortizarea oscilațiilor de către structuri și subteran a fost mult prea puternică.

O altă idee a lui Tesla a avut mai mult succes. A imaginat folosirea oscilațiilor generate de dispozitivul său pentru a prospecta subteranul. Undele trimise în subteran ar fi reflectate de obstacole sau de diferite roci. Observând undele care se întorc, un geolog poate vedea subteranul.

Este doar această idee de bază pe care seismologii moderni o folosesc. Impulsurile de energie, generate de dispozitive electromagnetice, explozii controlate sau pistoane mecanice, trimise adânc în subteran sunt reflectate sau deviate de structurile geologice. Semnalele reflectate pot fi apoi folosite pentru a reconstrui un model al subteranului.