Misteriosul Callatis şi fortul său militar de la Albeşti

Poate că nu trebuie neapărat să fim împătimiţi de istorie ca să vrem să ne cunoaştem trecutul. Înaintaşii. Poveştile de demult care ne dau, că vrem sau nu vrem, propria identitate. Aşa cum nu au alte popoare din Europa şi din lume.

Poate că, în marea de naţii ale lumii, e bine să ştim ce-am fost, cine, de unde venim, cum am ajuns aici. Hai să vedem, aşa într-o doară, ce e cu Callatisul „furat“ mai bine de un sfert de ape şi cu fortul grecesc de la Albeşti, din apropiere…

Cea mai frumoasă cetate

Dacă ajungeţi în zona litoralului românesc şi, fie plouă de rupe, fie nu vă place apa mării, puteţi descoperi, dacă daţi o fuguţă până la Mangalia, măcar o pagină de istorie din multele care s-au scris în timp pe aici. Cetatea Callatis…

După unele cronici, ea ar însemna „Cea mai frumoasă“, după altele ar fi numele unui râu din Asia Mică. Se spune, de asemenea, că a fost înfiinţată, în urmă cu peste 25 de secole, la porunca unui oracol, de către heracleoţi. Pe locul sorocit se afla o aşezare getică, dar grecii, pentru că li se poruncise ca noua colonie să fie aşezată între mare şi lac, au început, cu simţ de răspundere, să construiască chiar aici.

Şi viaţa economică, socială, politică a început să curgă şi să cunoască, deşi nimeni nu se aştepta la început, o deosebită dezvoltare. Se construiesc palate, temple, monumente, pieţe, portul, ziduri de apărare. Callatis a fost singura colonie doriană unde s-a practicat agricultura şi un sistem de conducere oligarhic, puterea fiind deţinută de câteva familii.

Mărturii

Descoperirile arheologice au scos la iveală un fapt aproape de neînţeles pentru timpurile noastre, când se construieşte azi şi se crapă mâine: structura zidurilor, groase de până la 1,25 metri, s-a păstrat aproape intactă. Truda meşterilor greci se vede şi azi, dacă vizitaţi Mangalia. După ce a început, încet, în secole întregi să decadă, desigur, din cauza asediilor multe şi repetate, fiind cucerită de romani, cetatea Callatis a fost refăcută de aceştia, care au respectat construcţiile şi calculele grecilor, neintervenind să facă modificări.

Zidurile din incintă au fost construite din blocuri mari de piatră de calcar, iar interiorul a fost umplut cu pietre necioplite amestecate cu pământ, care au făcut legătura între blocurile de piatră. Ciudat sau poate nu, zidurile romane se suprapun perfect peste cele greceşti, lucru care nu e valabil la alte cetăţi.

De ce au respectat romanii vechile edificii? Poate pentru că ele erau cum nu se poate mai bine construite. Poate că laturile cetăţii erau trasate mai mult decât perfect, pentru interesul economic şi militar. Sau poate pentru că oraşul „trătăluia“ cu Roma şi chiar a ajutat-o pe aceasta cu bani. Ori pentru că împăratul Diocleţian şi-a legat numele de creştinismul timpuriu.

Poate că toate poveştile Callatisului trebuiau să curgă în aceeaşi locaţie. Cetatea Callatisului a fost abandonată, după ce a fost distrusă de avari şi slavi, prin anii 600, după Hristos. Ea se întindea pe mai bine de 80 ha şi era o importantă poartă de deschidere spre lume, spre civilizaţie, spre frumos.

Oraşul ascuns

Din păcate, oraşul Mangalia s-a dezvoltat chiar deasupra a ceea ce a fost odată cetatea, astupând astfel vestigiile nescoase încă la iveală. Iar o altă parte, destul de însemnată, mai bine de un sfert, se află acum sub apa mării. În aceeaşi situaţie este şi portul antic.

Arheologii au scos la iveală o basilică, un complex funerar de mari dimensiuni, ziduri din epoca romană, elemente arhitectonice deosebite, obiecte rare chiar şi pentru epoca elenistică. Pe lângă podoabe, unelte, arme, aici s-au descoperit şi tanagrale, adică nişte statuete modelate în lut, care reprezintă bărbaţi şi femei deopotrivă, colorate în culori vii, şi, de asemenea, un mormânt cu un papirus, care, după toate probabilităţile, a fost ridicat pentru o personalitate a vremii.

Şantierul din zonă se împarte în două: cel de uscat şi cel de sub mare, unde s-a descoperit şi o navă scufundată, încărcată cu marmură din Grecia. De altfel, săpăturile efectuate până acum n-au scos la iveală decât puţin peste 2% din întreaga suprafaţă a cetăţii! Toate descoperirile pot fi văzute la Muzeul de Arheologie Callatis.

Cazarma cu oşteni

Mai e timp şi pentru fortul grecesc de la Albeşti, da? Nu, nu se compară cu Callatisul, nu se compară, de altfel, cu niciuna dintre marile cetăţi de la malul Pontului Euxin. Nici ca mărime, nici prin descoperirile făcute aici. Dar arheologii cred că este un punct strategic foarte important pentru zona mării şi nu numai.

Era în apropierea Callatisului şi, după cum cred ei, în strânsă legătură cu acesta, cu viaţa economică şi politică de aici, fără să atragă însă cu obstinaţie atenţia. Cazarmă militară, adăpostind soldaţi ai vremii, care, se prea poate să fi vegheat la liniştea oraşului Callatis, cetatea era compartimentată pe dormitoare şi beneficia de un turn de control, de unde se vedea întreaga zonă.

La mai bine de 2.000 de ani de la construcţie, zidurile se păstrează în stare bună. De altfel, la grosimea pe care o aveau, mai mare ca zidurile din Callatis, era destul de greu să fie lovite şi de cele mai cumplite intemperii.