Ne-a fost dat…

Ne-a fost dat să dăm – Pronia, drăguţa – acum vreo mie de ani, unul de celălalt. Ne-a fost dat să facem din două drumuri paralele, cum eram, la început, o autostradă. Ne-a fost dat s-o luăm la pas, bătrâneşte, dar şi târâş, de ne-am făcut răni la coate şi la genunchi, dar şi-n viteză de bolid, de ziceam că intrăm în primul stâlp, împreună, umăr lângă umăr.

Ne-a fost dat să nu ne lăsăm în spate, niciunul, când celuilalt i-a fost mai greu. Şi a tot fost. Greu. Dar ne-a fost dat şi să-l uităm. Pe greul ăla. Ne-a fost dat să avem aceleaşi visuri. Oho, o grămadă. Dar şi – multe şi astea – aceleaşi coşmaruri. Ne-a fost dat să avem tot o nebunie în noi. Aceeaşi nebunie. Şi tot un suflet. Unul singur în doi oameni.

Diferiţi, dar, culmea, la fel. Ne-a fost dat – de atâtea ori! – să ne dăm, nu chiar la propriu şi nu unul pe altul, cu capul de pereţi. Aşa a vrut madam viaţa. Ne-au fost date aceleaşi lacrimi. Şi, uneori, aceleaşi tăceri. Pe care numai noi le-am înţeles. Ne-au fost date aceleaşi ţipete. Pe astea, de ce să zic, le-au mai auzit şi alţii. Ne-au fost date aceleaşi Siberii, dar şi aceleaşi Sahare. Cum ar veni, acelaşi amar.

Ne-a fost dat să avem, pe umăr, acelaşi înger, ca şi-n adâncuri, acelaşi drac. Şi fericirile să ne fie alea, tot alea, şi supărările tot aşa. Ne-au fost date toate sâmbetele şi toate joile şi toate duminicile şi toate lunile. Da, şi toţi anii. Verdele, dar şi albastrul ne-a fost dat la fel, împreună, în cantitate egală, ca să nu avem vorbe. Şi iertări. Ne-au fost date aceleaşi iertări. Şi aceleaşi zâmbete.

Ne-au fost date – şi cred că nu de ăia de la meteo – toate ploile lumii, deopotrivă. Şi tot fără umbrelă niciunul, aşa ne-a fost dat. Ne-a fost dat să trecem de – şi prin – aceleaşi răspântii. Dar şi de şi prin aceleaşi fulgere. Ne-a fost dat acelaşi dor. De casă. De tine. De mine. De noi.

Ne-a fost dat să mirosim aceeaşi floare de cireş. Şi aceiaşi trandafiri. Şi aceleaşi simfonii ne-a fost dat să ascultăm. Ne-a fost dat să fim şi să nu fim de acord. Ne-a fost dat să dăm de dracu’, taman când credeam că suntem mai prieteni cu Divinitatea. Ne-a fost dat să dăm cu parul, când a cerut-o cazul şi situaţia. Ne-a fost dat să ne dăm sufletul pentru aceleaşi idei. Sau persoane. Sau principii.

Ne-a fost dat să fim în vară şi în iarnă la fel, mână strecurată în cealaltă mână. Şi ne-a fost dat să ne spunem de-un infinit de ori la mulţi ani şi sărbători fericite. Ne-a fost dat să aducem marea la noi, să fie a noastră, numai a noastră, când, adesea, ni s-a imprimat suflet pe suflet şi în suflet. Ne-a fost dat să facem din abisuri înalturi. Era musai să facem transformarea. Şi ne-a fost dat să fim cum şi să fim cât şi să fim care. Vrem. Şi putem şi ne ţine. Chiar şi când zicem că nu ne ţine. Şi nu putem. Sau nu vrem.

Ne-a fost dat să fim şi să scriem o poveste. Scriem şi suntem, încă, la povestea aia. Multe pagini, multe file mai avem de aşternut acolo. Ne-a fost dat să fierbem şi să îngheţăm, laolaltă. Ne-a fost dat să fim, unul pentru altul, datul ceresc. Sau diavolesc, uneori. Căci aşa ne-a fost dat, să trecem şi pe la aştri, şi pe la zloată, din când în când. Şi ne-a fost dat să cădem, să ne ridicăm, să adurcăm iar pe val. Aşa e dat în stele să ne fie dat.

Ne-a fost dat să dăm cu var peste pereţii, brusc, scorojiţi, ai sufletului şi să facem locul palat de cleştar. Ne-a fost dat să fluturăm stindardul, amândoi, chiar şi pe crâncena redută. Ne-a fost dat să ne trezim şi în cântec de păsărele, şi în urlet de bormaşină. Ne-a fost dat să mâncăm din aceeaşi pâine, cât roata carului, coaptă în vatra din adâncurile noastre. Ne-a fost dat să fim şi apă, şi foc, şi pământ. Ne-a fost dat să urlăm de durere şi să ţopăim de fericire. Ne-a fost dat, când nu ne mai era dat nimic, să avem tot.

Ne-a fost dat, mai presus de tot, să fim şi să ne avem unul pe altul. Ne-a fost dat să ţinem până, hăt, departe, în viaţă, degetele celuilalt. Mi-a fost dat să fiu a ta. Ţi-a fost dat să mă ai. Ne-a fost dat să ne fie, în veci, dat. Mi-a fost, na, dat să scriu asta pentru toți oamenii cărora le-a fost dat să fie alături de alți oameni.

Mai multe articole...

Cele mai noi articole

Președintele Consiliului Județean Timiș, Alin Nica, la un pas de USR

Demiterea președintelului Consiliului Județean Timiș, Alin Nica, de la conducerea organizației PNL din acest județ a tulburat rău apele politice, dar deja cel demis...

Consilier surprins pe toaletă în plină ședință. A uitat să închidă...

Un consilier local din Brașov a uitat să închidă camera în timpul unei ședințe pe Zoom și a fost văzut de colegi în timp...