Primul cântăreț de muzică populară difuzat pe MTV: Viața necunoscută a lui Benone Sinulescu

Cel pe care toată lumea îl alinta Nea Benny nu mai este. Cunoscutul artist Benone Sinulescu lasă în urmă o viață tumultuoasă, marcată de dragostea lui pentru muzica populară.

Cântărețul de muzică populară Benone Sinulescu s-a născut la 24 mai 1937, în localitatea Siriu din județul Buzău. Potrivit site-ului muzicapopulararomaneasca.ro, în copilărie, Benone se urca în copac pentru a-l vedea lumea și începea să cânte, dar îi plăcea și să inventeze cântece. A făcut parte din corul bisericii, unde cânta la Denii și la Prohod. După ce a terminat școala elementară din Siriu, tânărul Benone a devenit solistul școlii din Pleșcoi și dirijorul corului. La vârsta de 12-13 ani, Benone avea deja un repertoriu vast și cunoștea și cântecele unor artiști precum: Ioana Radu, Maria Tănase și Maria Lătărețu.

În timp ce urma cursurile Școlii Medii Tehnice din Buzău, mergea să cânte la stația de amplificare a orașului. După absolvire, a mers la București unde a dat examen la Școala Specială de Muzică, dar nu a reușit să intre de prima dată. Ulterior, a încercat din nou și a fost luat în clasa Elisabetei Moldoveanu, profesoară de canto. În 1956, la vârsta de 18 ani a înregistrat la radio piesele: „Străina mamei, străină”, „La Lenuța sub cerdac” și „În munții Buzăului”. Au urmat concerte în țară și în străinătate, cele mai mari succese înregistrându-le cu ansamblul „Ciocârlia”. Împreună cu acesta a susținut turnee la Moscova, la Kiev, precum și la muntele Găina, în fața a peste 150.000 de persoane.

Mai târziu, obține un angajament în orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu”, perioadă în care le-a avut colege de scenă pe Maria Lătărețu, Maria Tănase, Ioana Radu, Lucreția Ciobanu, pe Ion Cristoreanu, etc. Ulterior, Benone a creat, împreună cu Irina Loghin, dialogul muzical în folclorul românesc. Dintre dialogurile lor muzicale au avut mare succes: „Azi e nor, mâine-i senin”, „Cine bate seara la fereastra mea„, „Dă-mi, mândruțo, gura ta„, etc.

Ce îi plăcea

„Nea Beni”, așa cum i se mai spune, a cântat și în fața unor președinți de stat, precum Hrușciov, Brejnev, Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu și alții. După 1989, începe o colaborare muzicală cu băieții de la „Ro-Mania„, având mare succes în muzica etno cu piesele „Radu mamii” și „Crâșmăriță din Buzău„, precum și cu editarea altor cântece precum: „Dulce-i vinul„, „Lasă-mă să beau”, „Hai să ciocnim, paharul plin”. A mai colaborat cu trupa K1, Etno, Ho-ra, Double D. În 2002, artistul a scos pe piața muzicală albumul „Roata vieții„. Concertul de lansare a fost transmis în direct de postul TVR Internațional pentru a putea fi urmărit și de românii din străinătate. Pentru acest album, Benone a primit „Discul de Aur” pentru vânzări, devenind primul cântăreț de muzică populară al cărui videoclip a fost difuzat pe postul MTV.

În 2003, a obținut premiul Ministerului Culturii pentru întreaga activitate și, tot în același an, a lansat cel de-al doilea album etno-dance intitulat „Bennymania”. Evenimentul a fost, de asemenea, transmis de TVR Internațional. Potrivit site-ului artistului, benonesinulescu.eu, „pasiunile extrafolclorice” ale lui Nea Beni erau florile, „îndeosebi cele cu miros înnebunitor: mărgăritarul, crinii, florile exotice, orhideele și trandafirii”. Iubea, de asemenea, animalele și păsările, în special câinii și porumbeii. Îi plăceau îndeosebi, mâncărurile românești, cum ar fi ciorba de lobodă, urzicile, legumele ecologice, sarmalele în foi de viță. Benone Sinulescu știa și să gătească. Îi placeau, în aceeași măsură, fructele de mare, dar fără… caracatițe!

Site-ul benonesinulescu.eu mai notează că artistul era un mare pasionat al literaturii române și universale, îndeosebi literatura rusă, și îi plăcea să asculte muzică de operă, de colecție. Îi plac toți marii interpreți ai genului, cum ar fi Maria Callas, Renata Tebaldi, Luciano Pavarotti, iar din România: Liliana Ciobanu, Angela Gheorghiu, Ileana Cotrubaș.

Premii și distincții primite de-a lungul timpului

1962 — Laureat al Festivalului Mondial al Tinerilor și Studenților de la Helsinki; 1963 — Medalia Muncii; 1966 — Ordinul Muncii; 1968 — Ordinul „Meritul Cultural”; 1969 — Primul Disc de Aur acordat de către „Electrecord”; 1996 — Cetățean de onoare al localității Siriu (satul natal), județul Buzău; 1997 — Cetățean de onoare al Municipiului București; 1998 — Premiul criticii muzicale acordat de Uniunea Compozitorilor din România; 1998 — Societatea Română de Televiziune îi acordă Diploma de Onoare cu ocazia a 45 de ani de carieră muzicală; 1999 — Titlul de „Academician în folclor” acordat de Academia de Folclor „Astra” — Sibiu; 2000 — Diploma de Onoare „Mihai Eminescu” oferită cu prilejul a 150 de ani de la nașterea poetului; 2001 — Diploma de Excelență conferită de Răzvan Theodorescu — ministrul Culturii; 2002 — Președintele Ion Iliescu îi acordă distincția Crucea Națională „Serviciul Credincios”, etc.

Citiți și: Benone Sinulescu a murit