Satul Dacic, locul Lui Dumnezeu. Un tată și un fiu au lăsat haosul orașului pentru liniștea din munți

În inima României, există un colț de rai uitat de civilizație, un sat dacic în care timpul pare să se fi oprit. În Năeni, județul Buzău, un tată și un fiu au ales să lase în urmă haosul orașului pentru a găsi liniștea și armonia alături de animalele sălbatice.

Este aproape incredibil să crezi că astăzi mai există locuri în țara noastră în care oamenii trăiesc așa cum făceau strămoșii noștri, în sate izolate, departe de agitația urbană, fără electricitate și fără comoditățile moderne. În Năeni, realitatea se conturează altfel, unde locuitorii au ales conștient să renunțe la beneficiile civilizației pentru o viață simplă și autentică.

Acest sat dacic devine un loc special, unde pacea și armonia cu natura își găsesc adăpost. Tatăl și fiul care au făcut acest pas curajos au ales să își trăiască zilele alături de animalele sălbatice, departe de galantarele orașului și de agitația cotidiană. În mijlocul acestei liniști, ei au găsit o altfel de bogăție – aceea a conexiunii profunde cu natura și a vieții în simplitate.

Satul Dacic Sfântul Serafim de Sarov

În vârful Dealului Tigoarea, într-un loc izolat și plin de mister, se află Satul Dacic «Sfântul Serafim de Sarov», un refugiu unic care reconstituie viața și tradițiile strămoșilor noștri din urmă cu două milenii. Într-o zi de februarie, când munții României se conturează ca niște spinări albe de dinozauri la orizont, acest loc devine o adevărată comoară ascunsă.

Așezarea, situată la încheieturile Buzăului și ale Prahovei, oferă o priveliște spectaculoasă asupra celor mai înalte vârfuri ale țării. În acest colț de rai, susțin locuitorii singuraticului cătun, se poate zări și „șarpele Dunării”. Poteca care străbate aceste locuri ascunde nu doar frumusețea naturală a peisajului, ci și un tărâm al tradițiilor dacice, viețuit astăzi de un singur om, cunoscut sub numele de „Decheneus”.

Pe culmea Colarea, departe de agitația orașelor, satul este o reconstituire fidelă a unei așezări vechi, cu case și bordeie clădite din materiale folosite acum două milenii: piatră, pământ și lemn. Cu pereți din lut bătut, podele de piatră de Năeni, mobilă din lemn și sobe construite din cărămizi frământate manual, locuitorul unic al acestui loc trăiește o viață simplă, departe de agitația modernă.

Satul, denumit după Sfântul Serafim de Sarov, ales ca protector al comunității pentru noblețea caracterului și curățenia inimii, este și un loc spiritual. Pe lângă reconstituirea vieții tradiționale, satul găzduiește și sculpturi fantastice în calcar cochilifer, realizate de studenți și elevi de artă sub îndrumarea profesorului Gabriel Manole. Aceste sculpturi vorbesc, spun localnicii, în nopțile în care iarna este alungată de primăvară, și dezvăluie povești din istoria României.

Decheneus, unul dintre locuitorii satului, împărtășește cu cei curioși despre viața sa simplă, departe de luxurile modernității. Cu un instrument de suflat primit de la Mănăstirea Caraiman din Sinaia, el întărâtă câinii pentru a semnala evenimente sau sărbători, într-o tradiție străveche.

Cu toate acestea, satul nu este lipsit de provocări. Un iaz care odinioară era bogat în pești a fost golit de bivoli, iar stâna renumită pentru brânza de oaie și de capră a fost închisă, lăsându-i pe localnici fără aceste delicatese căutate de orășeni.

Cu o panoramă impresionantă a munților și cu atmosfera plină de istorie și tradiție, Satul Dacic «Sfântul Serafim de Sarov» rămâne un loc captivant, unde trecutul și prezentul se împletesc într-un mod unic.