Vă anunţ cu durere… că vine iarna!

Vă anunţ cu durere, şi cu tristeţe, şi cu foc la inimioară – toate nedisimulate, parol! Era să scriu aperol… – că, după multe ezitări, multe dureri şi multe speranţe deşarte, azi, 9 octombrie, cu inima strânsă, am luat decizia să adun de prin faţa ochilor mei când verzi, când albaştri, toate hainele de vară!

Şi să le vâr pe la dracu’, of, cu cărţi, adică, prin fundul geamantanelor şi dulapurilor, ca, în locul lor să le-aduc la prim plan pe-alea de iarnă!

Adică, am budit tricourile, pantalonii scurţi, costumele de baie, rochiţele, maiourile – păcat de ele, măiculiţă, că le mănâncă moliile până vara următoare… – şi am scos de la naftalină izmenele, târlicii, treningurile, şubele, cojoacele, căciulile, broboadele, fularele, puloverele de lână şi alte de-astea.

Vă anunț cu durere că vara e dusă! Gata! Domnia frigului a început şi continuă! Cine ştie, pesemne până prin aprilie, mai, anul viitor, de n-o fi până în iunie. Vara asta a fost scurtă. Şi fudulă. Şi cu bâzdâci. A făcut pe nebuna întruna, cât a catadicsit să stea pe la noi.

De parcă era o mimoză de pe la teveu care trebuie, pentru rating, să se dea în stambă! Acuma pocnea din degeţele şi dădea cu vipie peste lume, de ardea cămașa pe noi, acuma fâlfâia din gene ca o primadonă şi arunca nişte vijelii, acuma dădea apă la şoareci şi trimitea potop pe pământ. Vă anunț cu durere că a fost o tipă cam naşpa vara de anul ăsta…

Da’ aşa naşpa cum fuse, tot mai bine era cu ea, decât cu frigul care bântuie acu’ pe tarla! Sigur, vorbesc din punctul meu de vedere, nu daţi cu ouă! Că ştiu că unora dintre voi vă plac toamna, crivăţul, gerul, zăpada şi vă pregăţiţi pentru schiat şi pentru bairamul de revelion. Brrrrrrrrrrr…

Vă anunț cu durere că mie frigul nu-mi place, neam. Pe el și pe toate rudele lui, de mamă și de tată – promoroaca, zăpada, ceața, bruma, înghețul, crivățul și care or mai fi – nu le înghit nici cu triferment. Care ai mai multă căldură – în suflet – rogu-te să-mi dai şi mie o ciozvârtă!

Că vremea de-afară îmi ofileşte tot câmpul cu flori albastre. Şi roşii. Şi albe. Şi galbene. Şi… Vă anunț cu durere că, în loc să dau ochii cu frigul și iarna, prefer să cer azil în Congo. Vă anunț cu durere că nu mai zic nimic și mă opresc aici cu textul. Vă anunț cu durere că nu vă mai anunț nimic.