Ziua Națională a Culturii Române e a poporului român, nu a politicienilor

Mi-a fost teamă că Ziua Națională a Culturii Române va fi acaparată de către politicienii nesătui de declarații sforăitoare. Poate chiar așa a și fost. Dar eu am mers,  în 15 ianuarie 2024, când sărbătorim și ziua de naștere a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu, la premiera Oedipe de la Opera Națională București.

Teama mea era justificată de prezența Ministrului Culturii, Raluca Turcan, pe care o văzusem și cu o seară înainte la Ateneul Român, la premiile criticii muzicale. Dar, recunosc, eleganța discursului, prin lipsa propagandei politice la un eveniment cultural, m-a liniștit și am putut să mă bucur pe deplin de actul artistic.

Ministrul Culturii, Raluca Turcan: ”Să vină tinerii, să intre la spectacole, expoziții, teatre, să aibă acces online la cultură”

Ca jurnalist al ziarului Puterea.ro, nu îndrăznesc să scriu, să-mi exprim părerile despre actul artistic în sine, dar mă bucur să observ că politicul a cedat în fața realității. Raluca Turcan a afirmat că Ziua Națională a Culturii trebuie să fie dedicată tinerilor, accesului liber al acestora la toate formele de manifestare culturală. În consecință, la Oedipe, la Opera Națională, premiera a fost dedicată tinerilor din liceele vocaționale, celor de la conservator, tinerilor, în general. În sală au fost, pe lângă tineri, specialiștii și marile valori culturale ale României. M-a dat peste cap doar prezența lui Toni Greblă la acest eveniment cultural, dar poate că nu știu eu ce preocupări are domnia sa. Scuze!

Și ce e cel mai important, după părerea mea, oamenii, tinerii nu au plecat din sală la prima pauză

Dar să revenim la cultură. De ce Oedipe? Pentru că George Enescu este al nostru, așa cum și Mihai Eminescu este în patrimoniul cultural român. Pentru că poporul român, uneori, și-a înfruntat destinul. Cine a câștigat? Să răspundă istoricii, antropologii, scriitorii, poeții sau politicienii? Greșit, politicienii nu răspund, ei conduc.

Un spectacol pe care îmi doresc să-l revăd ca să pot vorbi și scrie realist, nu sub imperiul emoțiilor.  O viziune modernă asupra unei teme din tragedia antică, chiar dacă destinul este la modă și azi și în toate astrogramele. Tragedia antică are, însă, valențe existențiale pe care astăzi le trecem cu vederea sau ni le identifică psihologul. Omul este mai puternic decât destinul? În particular, ar putea fi însușită această idee. În general, destinul ar putea fi o scuză rezonabilă în fața incapacității de reacție, de decizie, de viață, pur și simplu.

Prin ochii scenografiei luminoase, prin albul obsesiv, prin ochii minții, ai sufletului și scenei, prin vocea lui Oedipe – Ionuț Pascu, imaginația regizorului Stefano Poda, a dirijorilor Tiberiu Soare și Daniel Jinga, a coregrafului Monica Petrică am vizionat și m-am nedumerit în fața propriului destin și al colectivității din care fac parte.

Răscrucea de drumuri culturale mă face să mă gândesc serios la ce vremuri vor veni. Voi fi vinovată de renunțarea la emoție sau mă voi bucura de beneficiile artei online? Nu știu.

Ministrul Raluca Turcan vorbea despre respectul acordat tinerilor creatori, despre nevoia de digitalizare a actului cultural și despre nevoia de multiplicare a actului cultural de calitate, toate aceste pentru motivarea tinerei generații de a participa la actul cultural.

Cu respect, o întreb pe doamna ministru, mâine, unde, ce și cum vom discuta despre cultură? Sau ce program aveți dumneavoastră, doamna ministru,  zilele următoare când nu va mai fi Ziua Națională a Culturii Române?