TABĂRA FOLK Calafat: opt zile de prietenie și forță artistică. „Vrei să fii bogat și frumos și talentat? Ia un tren și vino la Calafat!”

Dacă e 1 august, e Calafat! Și nu doar pentru artiștii care se reunesc cu emoție, an de an, adunându-se de pe drumurile lor artistice, cu chitările în spate și partiturile sub braț, ci pentru toți cei care iubesc muzica folk. Și asta se întâmplă cam de 28 de ani!

La Calafat, poezia și folk-ul se împletesc de 28 de ediții. Și anul acesta, într-o atmosferă caldă, prietenească, artiști și spectatori s-au întâlnit aici pentru a celebra arta, cu discreție, dar cu o forță emoțională. Am stat de vorbă cu Dan Vană, directorul artistic al festivalului, despre cum rezistă acest proiect în vremuri dificile, dar și despre ce înseamnă, cu adevărat, spiritul Taberei FOLK.

(INTERVIU- VEZI VIDEO)

Domnule Dan Vană suntem la cea de-a XXVIII-a ediție a Taberei Folk de la Calafat. Atmosfera este una cu adevărat specială. Cum reușiți să mențineți viu acest eveniment, în contextul economic complicat pe care îl traversăm cu toții?

„Trebuie să reziste, indiferent de economie. Sunt unii care leagă arta de puterea economică – s-ar putea să aibă, într-o oarecare măsură, dreptate. Mai sunt și unii care spun că artistul creează mai ales atunci când nu are, când suferă. Poate că și asta e puțin adevărat. Dar în cazul taberei folk de la Calafat, energia care o duce mai departe este prietenia. Prietenia este cea care hrănește motorul acestui eveniment și îi dă puterea să meargă mai departe.”

TABĂRA FOLK nu este doar un festival – este un loc al regăsirii între colegi de breaslă, al omagiului pentru cei care au plecat dintre noi, dar care continuă să fie prezenți în spirit și cântec.

„Anul trecut am făcut un catalog al celor care nu mai cântă cu noi și am descoperit că sunt 45 de colegi, 45 de prieteni, 45 de artiști care cântă în altă lume. Între timp s-au mai dus doi – Florentin Budea și Marius Bațu. Îi amintim și pe ei. Ne amintim de cântecele lor și le cântăm aici.”

Un aspect remarcabil al taberei este că artiștii vin an de an fără pretenții materiale. Pentru o săptămână, își oferă darul lor – arta – gratuit, pentru a păstra viu spiritul festivalului.

„Da, o fac pentru că probabil simt că acest eveniment are un sens, o importanță. Îl consideră al lor. Și așa cum spunea Doru Stănculescu, să treci pe la Calafat înseamnă să-ți încarci bateriile pentru încă un an. După aceea urmează concertele, contractele, viața profesională – dar energia pe care ți-o dă Dunărea și mai ales întâlnirea cu colegii, cu frații de breaslă, e una unică. (…)!”

În tabără se păstrează obiceiuri și tradiții proprii, cum este salutul care însoțește fiecare ediție, inspirat dintr-o replică istorică rostită de Regele Carol I:

„La noi, urarea este una pe care a rostit-o Regele Carol I când a căzut lângă el primul obuz, nu departe de aici: ‘Asta-i muzica ce-mi place!’ – și a devenit un soi de motto al taberei. Îl folosim de multe ediții.”

Totodată, TABĂRA FOLK are și un imn, compus de Cristian Buică, care reușește să sintetizeze perfect spiritul locului:

„Dacă vrei să fii bogat și frumos și talentat, ia un tren și vino la Calafat!”

In cele opt zile vor avea loc prezentări și lansări de carte, CD, recitaluri, concerte, dezbateri pe teme actuale de gen, focuri de tabără și alte activități specifice, pe plaja de la Calafat.

Istoricul celor 28 de ani de festival

„Tabăra Folk” a început în luna august a anului 1996, când s-a desfășurat prima ediție, finanțată de către D.J.T.S. Dolj, printr-un proiect depus de A.T.N. Calafat, organizație de tineret condusă de Dan Vană. Ideea „Taberei Folk” apăruse în ultima zi a festivalului de poezie și muzică folk „Floare de Ger”, din luna decembrie 1995 de la Calafat, în urma lungilor discuții „încinse” dintre președintele juriului, Victor Socaciu și tinerii concurenți. Motivaţia realizării „Taberei Folk” s-a schimbat de-a lungul timpului, în funcţie de transformările suferite de grupul ţintă, de scopurile și obiectivele manifestării, transformări datorate şi „Taberei Folk”.