În acte românii nu muncesc peste program. Care este însă realitatea

În statisticile oficiale, România se situează printre țările Uniunii Europene cu cei mai puțini angajați care lucrează ore suplimentare. Realitatea arată, însă, că multe ore extra nu sunt raportate oficial, potrivit Eurostat.

Ce arată statistica în privinţa orelor suplimentare

Potrivit Eurostat, doar 1,8% dintre persoanele care au un serviciu muncesc peste 49 de ore săptămânal. Asta înseamnă mult sub media europeană de 6,6%. România este depășită în ceea ce privește numărul redus de angajați care lucrează ore suplimentare doar de ţări precum:

• Bulgaria (0,4%)
• Letonia (1,0%)
• Lituania (1,4%)

La polul opus, ţările care înregistrează cele mai ridicate procente sunt:

• Grecia (12,4%)
• Cipru (10,0%)
• Franța (9,9%)

Media europeană se situează la 6,6%, de peste trei ori mai mult decât nivelul consemnat în România.

Care este realitatea

Explicația acestui fenomen ține de structura pieței muncii din România. Aproximativ 50% dintre salariați lucrează în sectorul public, unde programul de lucru este fix, iar orele suplimentare sunt rare sau strict reglementate. În plus, legislația și practica administrativă limitează posibilitatea efectuării de ore suplimentare, spre deosebire de alte state europene.

Eurostat arată că diferențele majore apar între salariați și lucrătorii pe cont propriu. Dacă doar 3,4% dintre angajați depășesc 49 de ore pe săptămână, procentul urcă la 27,5% în cazul celor care muncesc pe cont propriu. Această categorie profesională este mult mai predispusă la un program extins, ceea ce confirmă presiunile asupra antreprenorilor și freelancerilor.

România se menține, astfel, la coada clasamentului european privind volumul de ore suplimentare, în principal din cauza ponderii ridicate a angajaților din sectorul bugetar și a cadrului de reglementare a muncii. Angajații români din sectorul privat sau cei pe cont propriu preiau adesea sarcini suplimentare fără ca acestea să fie oficial înregistrate. Diferențele între statistici și practică arată presiunile asupra pieței muncii, dar și piedicile în raportarea corectă a orelor suplimentare. Aceasta este dificilă din cauza birocrației, a controlului administrativ strict, a lipsei unor sisteme digitale eficiente și a fricii angajaților de repercusiuni.