Bucureștiul oglindit: trei bărci, același fluviu

Campania pentru Primăria Capitalei seamănă cu un scurtmetraj experimental: PNL și PSD joacă rolul fantomelor, își ascund sigla ca să nu fie recunoscuți, USR pozează în anonimat, cu fața ascunsă. Banner-ele online sunt mai degrabă exerciții de compoziție decât mesaje politice. Totul e despre gesturi și umbre, despre cum să pari altceva decât ești, într-un oraș care știe să citească între cadre și să simtă ceea ce regizorul nu spune.

Privind la această scenă, o imagine persistă: trei partide într-o barcă prea mică, fiecare cu vâsla sa, trăgând nu spre un scop comun, ci spre propria glorie. Oglinda locală reflectă ce avem la nivel național – o coaliție care guvernează împreună, dar se devorează subtil atunci când intră în joc Capitala.

Și, totuși, nu putem pune semnul egalității între ele. PNL și PSD par să joace la fel, dar fiecare știe că miza nu e doar Primăria, ci viitorul politic personal. USR mizează pe aura lui Nicușor Dan, încercând să transfere credibilitatea fostului primar în noul candidat, Cătălin Drulă. Iar Anca Alexandrescu, jurnalista „anti-sistem”, se joacă cu paradoxul: a fost parte din aparatul pe care acum îl denunță. Cine altcineva ar putea povesti mai bine absurditatea noastră cotidiană?

În această ecuație, adevărul a devenit contagios: nimeni nu îl poartă fără mască. Unii mască de modestie, alții de competență, iar restul – de independență. Se vorbește despre proiecte finalizate, dar sunt castele de cărți de joc, clădite pe bani mulți și promisiuni efemere. Anti-sistemul se promovează din studiourile televiziunilor mainstream, între reclame patriotice cu reducere, iar electoratul – neputincios în fața acestui dans – încearcă să pună cap la cap trei idei simple.

13:03 • POLITICĂ

Nicușor Dan după apariția stenogramelor din dosarul Bogos: „Pe mine la Cotroceni m-a pus poporul român!”

09:15, 06.11.2025 • Apărare

Nicușor Dan: România este mai apărată ca oricând, dar trebuie să consolidăm industria de apărare națională

Și totuși, Bucureștiul rămâne la fel. Alegerile nu schimbă atât de mult ce e deja stabilit. Fiecare partid are fiefurile sale în sectoare și companii municipale, iar marea coaliție tacită nu se rupe, chiar dacă pe afișe se atacă reciproc.

Votul bucureștean continuă să fie emoțional. Oamenii aleg nu doar între proiecte sau promisiuni, ci între percepții: cine e credibil, cine merită încrederea lor, cine poate să ducă orașul la un nivel mai bun. Și aici, lecția lui Nicușor Dan rămâne relevantă: se votează omul, nu sigla. Și totuși, niciun candidat din 2025 nu mai are aura outsider-ului absolut; toți poartă bagajul politic al trecutului sau al alianțelor.

În acest context, miza reală nu e doar Primăria, ci cum vor arăta partidele după alegeri. PNL, PSD și USR se întorc mereu la echilibrul lor natural, fiecare cu fiefurile bine definite. Bucureștiul, asemenea unui fluviu vechi, curge la fel, chiar dacă vâslele se ciocnesc și valurile se sparg în fiecare barcă.

Poate că, la final, cine va câștiga nu va fi doar primarul, ci algoritmul invizibil al intereselor, al ambițiilor și al emoțiilor colective. Iar adevărul? Nimeni nu-l mai spune, dar toți promit că vor fi cinstiți… după alegeri.

Pe 7 decembrie, Bucureștiul va vota. Dar orașul și-a învățat lecția: cele trei bărci vor rămâne fiecare pe ruta lor, și, în mare, tot ce se va schimba va fi doar ce se vede la suprafață.