INS și realitatea cifrelor recente: cât de vinovat este guvernul Bolojan, de fapt

Trebuie desfăcută puțin șmecheria politică. Cifrele sunt proaste, fără discuție, dar ideea că ele pot fi puse integral în cârca Guvernului Bolojan este o scamatorie ieftină. Economia nu cade cu 1,7% în trimestrul I fiindcă un premier a apăsat pe un buton în ianuarie.

Asemenea scăderi vin din acumulări: deficit uriaș, competitivitate pierdută, consum obosit, investiții frânate, inflație, dobânzi, incertitudine politică și o ajustare fiscală care trebuia făcută fiindcă România ajunsese cu spatele la zid.

Recesiunea nu s-a născut în biroul lui Bolojan

INS a transmis că PIB-ul României a scăzut în primul trimestru din 2026 cu 1,7% pe seria brută și cu 1,5% pe seria ajustată sezonier față de același trimestru din 2025.

Important este că economia intrase deja în recesiune tehnică la finalul lui 2025: în trimestrul IV 2025, PIB-ul scăzuse cu 1,9% față de trimestrul III, după o contracție anterioară în trimestrul III.

18:58, 07.05.2026 • ANALIZĂ

Ce înseamnă, de fapt, listarea accelerată la bursă

Așadar, trendul negativ era instalat înainte ca actualii atacatori politici să descopere brusc abacul macroeconomic.

În 2025, economia crescuse foarte slab, cu aproximativ 0,6%–0,7%, în funcție de revizuirile statistice, iar finalul de an fusese deja roșu.

Cu alte cuvinte, Guvernul Bolojan nu a primit în brațe un tigru economic sprinten, pe care l-a transformat în pisică obosită. A primit o economie care gâfâia deja, cu un deficit masiv și cu o corecție inevitabilă în față.

Ce i se poate imputa Guvernului Bolojan

Să fim corecți: un guvern aflat la putere nu poate spune niciodată „nu e treaba mea”.

În trimestrul I 2026, Bolojan era premier, iar măsurile sale fiscale și bugetare au avut, probabil, efecte de frânare pe termen scurt.

Când tai cheltuieli, amâni investiții neesențiale, reduci risipa, crești disciplina bugetară sau majorezi unele taxe, economia simte. Consumatorul devine mai prudent, firmele așteaptă, statul nu mai aruncă bani în aceeași veselie.

Dar această frână nu este neapărat dovadă de prostie economică.

Uneori este nota de plată pentru anii în care toată lumea a comandat fripturi, deserturi și șampanie pe datorie, iar nota a fost lăsată la masa următorului guvern.

Bolojan poate fi criticat pentru execuție, pentru comunicare, pentru viteza unor măsuri sau pentru faptul că ajustarea lovește inevitabil și zone sănătoase ale economiei.

Dar nu poate fi făcut autorul principal al dezechilibrelor care au dus aici.

Deficitul de peste 9% nu a apărut din senin

Reuters scria încă din iunie 2025, când Nicușor Dan l-a nominalizat pe Ilie Bolojan pentru funcția de premier, că noul guvern avea ca provocare imediată reducerea unui deficit fiscal de 9,3% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană, pentru a evita retrogradarea ratingului și pentru a debloca fonduri europene.

Asta este cheia.

O țară cu deficit de peste 9% nu mai are libertatea să se prefacă prosperă. Poate amâna corecția, dar nu o poate anula. Poate împinge nota de plată mai departe, dar nu o poate evapora.

Guvernul Bolojan a intrat, practic, într-o cameră în care incendiul începuse deja.

Că a spart geamurile brutal, că a stins focul cu pagube, că a enervat vecinii, putem discuta. Dar nu el a dat foc clădirii.

Economia avea două boli vechi

Conceptul de „recesiune tehnică” trebuie tratat prudent, pentru că două trimestre consecutive de scădere nu spun singure toată povestea.

România a avut episoade statistice asemănătoare fără o recesiune profundă, iar în 2009–2010 a avut o recesiune severă fără ca definiția tehnică să surprindă perfect realitatea.

Mai importantă este analiza cauzelor.

Iar aici apar două boli vechi: competitivitatea în scădere și ajustarea fiscal-bugetară inevitabilă.

Prima nu ține de Bolojan.

Ține de ani de educație slabă, administrație greoaie, infrastructură întârziată, industrie fragilizată, energie scumpă, investiții publice cu randament prost și economie prea dependentă de consum.

A doua ține de nota de plată bugetară.

Când deficitul sare de 9%, ajustarea nu mai este opțiune ideologică. Devine tratament neplăcut.

Atacul politic este previzibil

De aceea, atacul „Bolojan a băgat România în recesiune” este convenabil, dar fals prin simplificare.

Este genul de propoziție care merge bine la televizor, prost în economie și perfect în propaganda celor care au contribuit consistent, ani întregi, la dezordinea fiscală.

Toate girimelele politice ies acum la atac fiindcă au prins o cifră bună de fluturat.

Nu contează că încetinirea era deja vizibilă.

Nu contează că recesiunea tehnică se conturase din 2025.

Nu contează că deficitul era monstruos.

Nu contează că economia trăia din stimulente, consum, împrumuturi și optimism vândut la kilogram.

Contează doar că există un premier pe care se poate lipi eticheta.

Concluzia corectă

Cât din aceste cifre i se datorează Guvernului Bolojan? O parte, da, mai ales prin efectul de frânare al ajustării fiscale și al prudenței bugetare din 2026.

Dar cauza principală nu este Bolojan.

Cauza principală este modelul economic strâmb acumulat înaintea lui: deficit excesiv, competitivitate slabă, stat prea scump, reforme amânate și politică fiscală dusă ani la rând cu capul în perete.

Bolojan nu a inventat recesiunea.

A avut ghinionul politic, dar și curajul administrativ, să fie premierul care a ridicat covorul exact când sub el se adunaseră ani de mizerie bugetară.

Iar acum, firește, cei care au pus mizeria acolo se declară îngroziți că miroase.