Motivarea CCR în cazul pensiilor speciale: legea aduce o viziune mai restrictivă, dar justificată social

Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat motivarea deciziei privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) în legătură cu Legea pensiilor de serviciu – cunoscută drept legea pensiilor speciale. Judecătorii constituționali au confirmat că Guvernul și-a asumat răspunderea pe acest act normativ în limitele prevăzute de articolul 114 din Constituție, însă au constatat și o încălcare procedurală: Executivul nu a așteptat avizul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) înainte de adoptare.

CCR a apreciat că, deși legea are efecte restrictive pentru beneficiarii de pensii speciale, modificările sunt justificate de nevoia de echitate socială și de sustenabilitate bugetară.

Guvernul a ocolit termenul de 30 de zile pentru avizul CSM

Curtea arată în motivare că, în procesul de adoptare, Guvernul „nu a așteptat timp de 30 de zile avizul CSM”, ceea ce reprezintă o încălcare a articolelor 1 alin. (3) și (5) din Constituție, raportate la articolele 133 și 134, care stabilesc rolul CSM în garantarea independenței justiției.

Citeşte şi:  Premierul Ilie Bolojan clarifică situația. Adevărul despre decizia CCR privind pensiile speciale

18:04 • POLITICĂ

După verdictul CCR, Pachetul 2 se fragmentează. Guvernul pregătește mai multe ordonanțe fiscale

21:34 • Justitie

Corina Corbu, fostul președinte al ÎCCJ, intră în avocatură. Revine la casa care l-a apărat pe Iohannis în dosarul de incompatibilitate

Judecătorii precizează că această omisiune nu afectează în ansamblu constituționalitatea legii, dar reprezintă un viciu de procedură ce reflectă lipsa de rigoare a Guvernului în relația cu instituțiile sistemului judiciar.

Trei mari direcții ale reformei: vârsta, vechimea și plafonarea pensiei

CCR detaliază că modificările aduse sistemului de pensii de serviciu vizează trei paliere principale:

• Egalizarea vârstei de pensionare a magistraților și altor categorii de beneficiari speciali cu cea din sistemul public general, ceea ce implică o creștere graduală a vârstei de retragere.
• Redefinirea vechimii în funcție, prin includerea și a vechimii efective în muncă, dar cu o pondere mai mare pentru cea în magistratură, ceea ce ridică pragul minim necesar pentru a beneficia de pensia de serviciu.
• Plafonarea cuantumului pensiei la 70% din venitul net avut în ultima lună de activitate, o măsură care diminuează suplimentar pensiile față de reforma precedentă din 2023.

Potrivit Curții, aceste modificări nu sunt arbitrare, ci reprezintă „o soluție legislativă mai restrictivă” care reflectă realitățile sociale și financiare actuale ale României.

„Legea corectează inechitățile din sistemul de justiție”

În motivare se subliniază că actul normativ a fost adoptat pentru corectarea inechităților existente în domeniul pensiilor de serviciu, fără a încălca principiul securității juridice.

CCR notează că, potrivit jurisprudenței sale, legiuitorul are dreptul de a modifica sau abroga norme în funcție de condițiile economice și sociale, iar ideea că un sistem de pensii nu ar mai putea fi schimbat „ar însemna negarea evoluției legislative”.

Astfel, chiar dacă noile reguli pot fi percepute de unii beneficiari ca defavorabile, Curtea amintește că stabilitatea legislativă nu înseamnă înghețarea permanentă a reglementărilor, ci o adaptare graduală la contextul socio-economic.

Reforma respectă principiul încrederii legitime

Un punct esențial al deciziei privește principiul încrederii legitime, invocat de magistrați și alte categorii profesionale care beneficiau de pensii speciale.

CCR consideră că reformarea sistemului din „rațiuni de echitate socială” și introducerea unei perioade de tranziție de peste 11 ani demonstrează respectarea acestui principiu.

„Încrederea legitimă a cetățenilor în acțiunea statului este susținută de realizarea binelui general, care poate diferi de binele individual”, se arată în motivare, cu trimitere la filosofia politică a lui Jean-Jacques Rousseau.

Judecătorii subliniază că scopul reformei este interesul public, nu menținerea privilegiilor, iar în acest context încrederea legitimă „se raportează la societate în ansamblul său, nu la grupuri restrânse de beneficiari”.

Diferențele între regimuri juridice succesive nu înseamnă discriminare

O parte dintre criticile formulate de Înalta Curte se refereau la posibila discriminare între beneficiarii care s-au pensionat înainte și după intrarea în vigoare a noii legi.

Curtea Constituțională a respins acest argument, precizând că diferențele de tratament juridic între regimuri succesive nu reprezintă discriminare.

„Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv ca defavorabile nu reprezintă o încălcare a principiului egalității în drepturi”, notează CCR, invocând o serie de decizii anterioare din 1996, 2010 și 2024.

Prin urmare, inegalitatea rezultată din aplicarea în timp a unor legi diferite nu constituie un viciu de neconstituționalitate, atâta vreme cât regulile se aplică uniform tuturor celor aflați sub incidența aceleiași reglementări.

Reforma, parte din angajamentele României față de UE

Deși nu o menționează explicit, motivarea Curții vine în contextul presiunilor exercitate de Comisia Europeană prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care cerea României reformarea sistemului de pensii speciale pentru reducerea inechităților.

CCR a validat astfel noua lege ca fiind constituțională în fond, subliniind că ajustările aduse – vârsta unică de pensionare, plafonarea pensiilor și recalcularea vechimii – nu contravin principiilor fundamentale ale statului de drept, ci răspund unei necesități reale de echilibru bugetar și social.