Decizie istorică a Înaltei Curți: cum se va stabili de acum durata arestului la domiciliu

Înalta Curte de Casație și Justiție a României a stabilit, prin Decizia nr. 17/2025, un reper juridic esențial pentru aplicarea măsurii arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale. Decizia, publicată în Monitorul Oficial pe 11 noiembrie 2025, urmărește să corecteze practicile judiciare neunitare întâlnite în instanțele din întreaga țară.

Până acum, instanțele judecătorești aplicau diferit durata arestului la domiciliu în cazurile în care contestația inculpatului împotriva arestului preventiv era admisă. Unele tribunale considerau că perioada rămasă până la împlinirea termenului maxim de 30 de zile al arestului preventiv trebuia dedusă din durata arestului la domiciliu, în timp ce altele dispuneau o perioadă complet nouă, de până la 30 de zile, fără a ține cont de perioada petrecută în arest preventiv.

După analiza completă a legislației naționale, a jurisprudenței Curții Constituționale și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte a decis că durata arestului la domiciliu, dispus după admisia contestației împotriva arestului preventiv, poate fi de cel mult 30 de zile, fără ca perioada deja executată în arest preventiv să se scadă din acest termen.

Decizia vizează clarificarea unei situații sensibile pentru drepturile individuale ale persoanelor implicate în procese penale. Arestul la domiciliu, deși privativ de libertate, presupune restricții mai ușoare decât arestarea preventivă, permițând inculpatului să se prezinte la locul de muncă, la cursuri sau să efectueze alte activități esențiale, cu aprobarea instanței.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte a susținut acest punct de vedere, subliniind că arestul la domiciliu este o măsură autonomă, cu propriile reguli și durată expres prevăzută de lege. Specialiști consultați de instanță au confirmat acest punct, apreciind că soluția Deciziei nr. 17/2025 va unifica practicile judiciare din România și va evita interpretările contradictorii între tribunale și curți de apel.

Jurisprudența analizată în cadrul deciziei a scos în evidență două orientări diferite, întâlnite în instanțele din întreaga țară, de la Alba Iulia la București și Timișoara. Prin această hotărâre, Înalta Curte aduce claritate și stabilitate, respectând totodată drepturile fundamentale ale persoanelor vizate, așa cum sunt garantate de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.